Publicat în Recenzii

Fata dinainte – J. P. Delaney [recenzie]

fata

 

Siguranța și confortul au devenit un lux, pentru care mulți dintre noi nu au resursele necesare să plătească. Unde te afli în siguranță? În propria casă? Dar dacă aceasta tocmai ți-a fost spartă, în mijlocul nopții? Unde te simți confortabil? Acasă? Dar dacă aceasta este locul care îți aduce cel mai mult aminte de Isabel, fetița care a murit înainte ca ea să existe cu adevărat?

Emma și Jane sunt două tinere, care seamănă izbitor, pe care le leagă două lucruri: o dramă personală recentă și faptul că au locuit, la un moment dat, în misterioasa casă One Folgate Street. Poveștile celor două tinere se întrepătrund în timpul povestirii, iar cititorul ajunge să le cunoască treptat, pe fiecare. Doar că la un moment dat, Jane, actuala locatară a casei ajunge să caute indicii prin care să o cunoască pe Emma, fiind extrem de intrigată de florile pe care le găsește în pragul casei, cu un bilet dedicat ei.

One Folgate Street este opera unui arhitect techno-minimalist, marcat de propria sa tragedie, care a creat o casă extrem de modernă, automatizată până în cele mai mici detalii, decorată minimalist și cu o întreagă listă de condiții pentru viitorii locatari. Foarte puțini aplicanți reușesc să treacă de condițiile impuse de proprietar, care, de fapt, le cere să renunțe la cam toate bunurile lor și să își rutineze viața, să și-o disciplineze și să și-o ordoneze. Nu sunt accepte dezordinea, haosul, decorațiunile proprii, animalele de companie și chiar intimitatea. Casa este legată la un sistem inteligent, care monitorizează cele mai mici detalii ale locatarilor, de la dietă, la exerciții fizice, somn și activități zilnice. Periodic aceștia trebuie să completeze un chestionar, pentru a putea refolosi casa. Totul la un pret extrem de mic și de convenabil.

Emma acceptă să se mute aici cu partenerul ei de viață, Simon, ca urmare a jafului căreia i-a fost victimă. Veniturile nu le permiteau o casă mai bună sau mai sigură decât cea veche, iar acolo Emma nu își poate găsi liniștea.

Jane și-a pierdut copilul cu 3 zile înainte de naștere. Toate năzuințele sale se spulberă, iar apartamentul ei nu face decât să îi aducă aminte de aceste eșec. Nici la locul de muncă nu se poate întoarce, căci era deja în concediul de maternitate și ei au angajat pe altcineva în locul ei. Astfel, un apartament impersonal, lipsit de orice amintire, este tot ceea ce crede că o va face să meargă mai departe.

Dar amândouă se îndrăgostesc de excentricul proprietar, care are un mod foarte direct de a le aborda și, într-un mod extrem de straniu, repetă cu ele același scenariu. Când Jane află că Emma a fost ucisă, iar soția arhitectului, care îi semăna și ea la fel de mult ca Emma, a murit în condiții oarecum ciudate, se află în fața unei grele decizii.

Cartea este captivantă, cele două personaje fiind extrem de diferite, în ciuda asemănării fizice. Intriga se complică, iar sfârșitul este absolut minunat. Chiar și titlul capătă noi valențe la sfârșit; vă recomand să citiți totul, până la ultima pagină a cărții. Este o carte ce se citește foarte repede, curiozitatea nelăsându-te să o pui la o parte. Turnurile de situație sunt extrem de interesante și mi-au adus aminte uneori de Fata dispărută.

Cartea se poate găsi, la reducere, pe Libris și Elefant.

30 de gânduri despre „Fata dinainte – J. P. Delaney [recenzie]

  1. Nu am citit cartea, am remarcat-o dar am fost nehotarata in privinta ei, insa recenzia ta e foarte tentanta, cred ca m-ar „prinde” si pe mine cartea, desi nu e chiar genul meu preferat…

    Apreciat de 2 persoane

  2. Am terminat-o aseara de citit si azo, cand am inapoiat-o colegei ce mi-o imprumutase, i-am spus ca m-a scos din minti. Inca de pe la jumatate ma asteptam sa fie foarte buna sau sa ma enerveze finalul. Ideea e una buna, mi-a placut, personajele a.s.a, Emma si arhitectul mi s-au parut cam antipatice, fiecare primind ceea ce au cautat, ca sa zic asa. Abia astept sa ii scriu si eu recenzia.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Doamne, de când amân cartea asta. Și mereu spun că o voi citi și nu apuc. Poate că, într-o zi… voi reuși. Pare chiar genul meu de carte și chiar ar fi păcat să nu citesc așa ceva. Mulțumesc pentru recomandare, Îți aștept noile articole.Spor :).

    Apreciază

Lasă un comentariu