Urlet in tacere – Marina Neagu [recenzie]

O dramă fără margini te aruncă într-o lume a coșmarurilor și cinci ani de terapie reușesc să te aducă pe linia de plutire. Din punctul de vedere al doctorilor. Dar tu, de fapt, intri într-o lume total nouă, în care coșmarurile prin viață, ființe supranaturale îți bântuie somnul și veghea, destinul te ajunge din urmă. Poate dragostea să rezolve totul, până la urmă?

A doua săptămână a anului 2018 mi-a adus bilețelul pe care scria Urlet în tăcere, de Marina Neagu. Așadar, nu mai puteam evita să citesc fantasy. După cum probabil știți deja, fantasy nu este tocmai genul meu literar preferat. Nu îmi displace, dar nici nu am resorturile necesare pentru a mă bucura pe deplin de acest gen. Prefer cărțile inspirate din realitate sau ficțiunea ce imită realitatea. Dar cum sunt foarte hotărâtă să traversez toate genurile și să mă țin de planul meu, am citit cartea. Ca să înțelegeți cât de tare mi-a plăcut, nu numai că am terminat-o în câteva ore, dar la ora 3 dimineața am început volumul II al seriei și nu m-am culcat până nu am terminat aproape 100 de pagini din el. Pentru cineva care nu citește fantasy, trebuie să recunoașteți că este o performanță, indiferent cât de ușoară și plăcută este cartea!

Sara este o adolescentă obișnuită, dintr-o familie iubitoare și destul de înstărită. Cu toate acestea nu este răsfățata și superficiala care ar putea fi, ci are un suflet bun și pur, dedicându-se voluntariatului. Un mic incident dintr-un mall avea însă să îi perturbe definitiv existența. Un tânăr fermecător o avertizează să nu meargă acasă în acea noapte, căci  nu se află în siguranță. Nu îi propune să meargă cu el, ci doar să nu se întoarcă acasă. În ciuda atracției total inexplicabile pe care o simte față de el, nu avea de gând să dea curs avertismentului lui… cum ar putea??

Dar Sara ar fi trebuit să îl asculte, căci în acea noapte își pierde în mod brutal părinții și timp de cinci ani se chinuie să redevină un om normal, capabil să trăiască viața la fel ca cei de vârsta sa. La 21 de ani doctorii hotărăsc că se poate întoarce în familia ce îi mai rămăsese: mătușa sa, Laura, și verișoara sa, Liana. Doar că Sara nu mai poate vorbi. Din acea noapte tragică, cuvintele au încetat să mai fie rostite, durerea este prea mare.

Deși Sara încearcă să își reia viața, se înscrie la facultate și începe să meargă cu Liana la petreceri, la cursuri, visele pe care le are îi dau de înțeles că ea nu este o tânără obișnuită, ci este urmașa unei preotese dacice, Sarula, care a renunțat la iubirea pentru zeul morții, pentru a scăpa de răzbunarea unei alte zeițe ce se îndrăgostise de el. Dar cum poate Sara face față noilor descoperiri, în care prietenii săi sunt, de fapt, zei, protectori, coșmaruri, zeițe? Ce este ea? Cum își va da seama cine îi este prieten și cine îi este dușman? De ce are atât de multe accidente și cum se face că toate rănile ei, care deși i-au provocat o durere cât se poate de reală, se vindecă atât de repede?

Cartea începe cât se poate de simplu și real. O familie de români, cât de poate de reală și veridică. Fantasticul pune stăpânire pe acțiune treptat, ca niște tentacule ce acaparează tot mai mult teritoriu. Imaginile sunt foarte vii, foarte bine descrise, te transpun în acel nou univers cu ușurință și nici nu îți dai seama că ai parcurs deja jumptate de carte. Scenele romantice sunt cât se poate de pasionale, iar iubirea dintre Sara și Markus îți dă inevitabil fiori.

Sara este un personaj ușor de îndrăgit. Are umor, prospețime, fără să sune fals nici dorința ei de a ajuta. O iubești de la început și te atașezi luptei ei de a afla adevărul și de a-și trăi dragostea. Markus este cuceritorul perfect. Misterios, frumos, puternic, având acea latură întunecată ce atrage fetele bune, din clasicul antagonism fată bună – băiat rău. Dar Markus nu este un băiat rău, este doar o aparență înșelătoare.

Tot ce pot spune este că am fost foarte bucuroasă că am luat ambele volume în același timp, aș fi înnebunit de nerăbdare să îl citesc și pe al doilea. Acțiunea te prinde, fantasticul este foarte bine dozat cât să îi atragă și pe cei ca mine, neobișnuiți cu genul.

Înițial am fost tentată să cataloghez cartea drept YA, dar scenele de luptă, descrierea coșmaruriloro fac mult prea complexă. Marina Neagu creează un univers complex, descrie niște scene ce-ți defilează cinematic în fața ochilor, care depășesc vârsta general acceptată pentru young adult. Iar după ce am citit volumul II, acesta clar nu este dedicat adolescenților care până mai ieri citeau Harry Potter. Așadar, păstrați această carte pentru voi, tineri și adulți, nu este pentru elevii adolescenți.

Cartea se află la un preț extrem de accesibil pe Elefant, chiar este păcat să o ratați. Cu numai 30 de lei puteți lua ambele volume, ce garantat vă vor oferi niște ore de lectură mirifice!

Cu această recenzie am încheiat a doua săptămână din planul meu cu borcanul de lecturi. Pentru că săptămâna trecută am încălcat planul și am citit mai mult decât am plănuit, în detrimentul învățatului, penalizările vor fi dublul valorii cărților citite. Astfel am în borcan 194 de lei, suma economisită pentru lecturile anului 2019, 32 de lei din cele citite în mod normal și restul penalități 😀