Publicat în Recenzii

Viata dubla la Venetia – Monica Ramirez [recenzie]

26237716_139848559989902_594025033_o

 

Dragostea își găsește împlinirea, chiar dacă așteaptă o jumătate de mileniu pentru ca persoanele potrivite să de adune pe un tărâm feeric, în plin carnaval și să își rejoace rolurile. Când expresia „parcă îl știu de mult, deși sigur nu l-am întâlnit niciodată” nu este doar un sentiment subtil, ci o forță care îți ghidează pașii și printr-un lanț nesfârșit de coincidențe și potriveli, ajungi să împlinești povestea de dragoste a unei femei care a locuit acum 500 de ani pe un alt continent…

Prima săptămână a acestui an mi-a adus drept provocare să citesc și să scriu despre cartea Monicăi Ramirez, Viață dublă la Veneția. Ceea ce înițial, atunci când am extras biletul m-a incitat, acum, după ce am citit-o dintr-o suflare, mă bucură enorm. Chiar am început anul 2018 cum nu se putea mai bine, cu un roman de sine stătător al Monicăi, foarte atrăgător, bine scris, după cum ne-a obișnuit autoarea, ce are în doze optime: romantism, acțiune, mister și un pic de fantezie, cât să îi dea acestuia savoarea necesară.

Kate ajunge la Veneția, împinsă de visele tot mai frecvente din ultima vreme, vise ce îi tulbură existența liniștită de proprietară a unui magazin de antichități din Baton Rouge, Louisiana. Sub pretextul că ar vrea să participe la Carnavalul de la Veneția și să facă unele achiziții pentru magazinul său de antichități, aceasta dorește să vadă ce anume o atrage atât de mult spre acel oraș, ce înseamnă toate acele viziuni pe care le are de ceva vreme, dar care sunt tot mai intense în ultima vreme.

Ajunsă la Veneția, se pare că destinul i-l scoate frecvent în cale pe Patrick, venit și el la Veneția tot cu scopul de a-și potoli viziunile frecvente. În fapt, toate personajele care vor juca roluri cheie în intriga romanului au momente scurte în care personaje misterioase le apar în viziuni din trecut.

După ce Kate intră în posesia unui superb colier cu topaz, totul în jurul ei se transformă în haos, mai multe persoane fiind extrem de interesate să devină noii proprietari ai acestuia. Dar cine este Patrick? De ce apare mereu când are nevoie de el? Vrea să o protejeze, sau este încă o persoană care dorește colierul? De ce i se pare atât de familiar? Cine este femeia pe care o vede mereu în acele viziuni? De ce i se pare Veneția atât de familiară, când, de fapt, este prima dată când vine aici?

Viață dublă la Veneția spune, în paralel, povestea a două femei ce seamănă ca două picături de apă, dar pe care le despart 500 de ani și jumătate de planetă. În timp ce Caterina este fiica unui nobil Venețian, Kate este o americancă get-beget. Povestea se întretaie minunat, fără să devină obositoare pendulările între trecut și prezent. Intriga de desfăsoară alert, fără să trebuiască însă să faci eforturi pentru a ține minte detalii, cu teama că altfel pierzi firul acțiunii. O lectură extrem de plăcută, pe care am parcurs-o într-o singură seară. Pur și simplu nu am mai putut lăsa cartea din mână după ce am început-o, iar ultimele pagini au zburat pur și simplu, din nerăbdarea de a vedea deznodământul.

Deși povestea are o doză de fantezie, aceasta nu este niciodată forțată, nu pare nicidecum ridicolă, ci doar sporește romantismul poveștii. Nu ne dorim toți ca dragostea pe care o întâlnim să fie „menită să se întâmple”, „scrisă în stele”, „o aliniere perfectă a constelațiilor”? Viață dublă la Veneția nu face decât să ne dea motive să visăm în continuare la o astfel de poveste de dragoste!

După cum scriam în planul meu pe 2018, în fiecare săptămână voi citi o carte, despre care scriu pe blog. Dacă reușesc până la sfârșitul spăptămânii acest lucru, voi depune în borcanul cu bilețele și suma plătită pe carte, ca fond de economii. Dar cum eu această carte am cumpărat-o ca făcând parte din setul complet de autor de pe Librex, voi pune deoparte prețul pe care ea îl are în acest moment pe site, 18 ron.

Reclame
Publicat în Recenzii

Porecla – Jhumpa Lahiri [recenzie]

Poate numele să îți determine soarta, alegerile, felul în care te vei simți tot restul vieții? Poate o alegere simplă să hotărască în locul tău ce vei realiza în viață? Dacă numele tău este atât de unic, se pare că uneori are această putere devastatoare…

Porecla este romanul de debul al scriitoarei americane, cu origini bengaleze, Jhumpa Lahiri. Aceasta a apărut în două ediții în limba română, întâi împreună cu ziarul Cotidianul și recent în colecția Babel, a editurii Nemira. Toate cărțile scrise de această autoare au legătură, într-un fel sau altul cu subiectul imigrării, a străinului ce trebuie să se adapteze într-o țară nouă și fundamental diferită față de cea de origine. Ea însăși provenită dintr-o familie de imigranți bengalezi, subiectul are o importanță și relevanță specială, fiind totul foarte personal.

Subiectul romanului este Gogol Ganguli, fiul unor tineri imigranți indieni în Statele Unite. Tatăl său, Ashoke Ganguli vine cu o bursă de studii la prestigioasa universitate MIT din Statele Unite, însoțit de tânăra sa soție, Ashima. Dar ideea romanului vine din propria experiență a autoarei. Jhumpa nu este nume său adevărat, ci doar o poreclă, pusă de educatoarea de la grădinița la care mergea, căreia îi era imposibil să îi pronunțe numele adevărat, Nilanjana. Ea avea să scrie despre acest lucru, mai târziu „Am fost mereu atât de rușinată de numele meu… simți că provoci cuiva durere doar prin faptul că ești cine ești.”

Ashoke Ganguli este inspirat de bunicul său să citească autorii ruși, ceea ce o și face. Însă, în timp ce se afla în tren, citind Mantaua, de Nikolai Gogol, trenul deraiază și sute de persoane își pierd viața, ca urmare a teribilului accident. Acesta, fiind la ultimul vagon abia supraviețuiește, fiind găsit ținând în mână o pagină din carte. Timp de un an este imobilizat la pat, supraviețuirea lui fiind considerată un miracol, iar amintirea accidentului îl va urmări întreaga viață.

Ajuns în Statele Unite, cu soția sa, în momentul în care soția sa aduce pe lume un băiețel, este de acord ca bunica Ashimei să stabilească numele copilului, căci ea a pus numele tuturor nepoților ei. Aceștia duc o viață tradițională indiană, chiar dacă se află în Statele Unite, au prieteni familii bengaleze, la fel ca ei, majoritatea chiar din Calcutta, de unde erau și ei, Ashima se îmbracă mereu în sari, extrem de rar in salwar kameez, dar niciodata în haine occidentale, gătesc mâncare tradițională și trăiesc cu dorul de casă, de familie. Legăturile lor cu locurile natale și familia de origine sunt extrem de puternice. Așadar ei așteaptă ca scrisoarea bunicii să ajungă în Statele Unite, cu numele ales în secret, despre care nimeni altcineva nu știe. În India este un obicei comun ca un copil să primească un nume oficial, ce va fi trecut în acte, la școală, pe diplome și un nume de alint, drăgăstos, pe care îl va folosi mereu în relațiile cu cei apropiați. Întotdeauna numele oficial reprezintă o calitate sau un nume demn, în timp ce numele de alint poate fi total nesemnificativ.

Cum scrisoare bunicii întârzie să ajungă, la externarea din maternitate, cei doi cad de acord, ca pentru moment, sa îi pună un nume de alint, care va fi trecut în acte și schimbat atunci când scrisoarea bunicii va sosi. Tatăl său dorește să îi dea numele scriitorului rus Gogol, cel care îi marcase viața, iar Ashima nu vede nimic rău în asta, este de fapt, un nume de alint, care nu contează. Dar scrisoarea nu va ajunge niciodată, iar starea de sănătate a bunicii se deterioarează, astfel încât ea nu își mai aduce aminte nici măcar de Ashima, nici pomeneală de numele trimis în plic în State. Astfel, Gogol va rămâne cu acest nume mult timp. El ajunge să fie strigat așa de toată lumea.

Fiind mic, nu vede nimic rău în a fi strigat Gogol și chiar dacă înainte de a începe școala părinții îi schimbă numele oficial în Nikhil, acesta dorește să i se spună Gogol, iar directoarea, neînțelegând prea bine cum stau lucrurile cu numele de alint și cele oficiale în tradiția bengaleză, ignoră cerința tatălui de a fi trecut în catalog drept Nikhil Ganguli și îl va trece Gogol.

Pe măsură ce Gogol crește, și oroarea lui față de nume crește. Începe să se simtă rușinat, refuză să socializeze cu ceilalți copii din pricina numele. Are mereu impresia că toți abia așteaptă să îl ridiculizeze. Când află că nici măcar pe scriitorul folosit drept inspirație pentru numele său nu îl chema Gogol, ci Nikolai, Gogol fiind o prescurtare a numelui său de familie, se simte copleșit de unicitatea numelui său. El și sora lui, Sonia, fac parte din prima generație de bengalezi născuți în Statele Unite, legăturile lor cu India sunt vagi. Familia lor este reprezentată de alte familii de bengalezi imigranți, dar mâncarea lor preferată este cea americană, nu cea indiană, se îmbracă precum colegii lor, încep să sărbătorească Crăciunul, fiind mult prea puțin interesați de sărbătorile părinților lor.

Scena în care Gogol învață la școală despre Nikolai Gogol este dureros de citit. Simți cu adevărat cum povara numelui este dureroasă pentru copil, realizezi cum un moft al părinților, o glumă a lor, ori desconsiderarea acestei chestiuni, poate avea repercursiuni atât de grave asupra unui copil.

Porecla nu este doar despre nume. Este o analiză extrem de realistă asupra încercărilor familiilor de imigranți, atunci când pleacă pe acest drum. Cum alegerea părinților va determina viitorul copiilor, fericirea lor. Cât de greu este să îți păstrezi valorile și cultura într-o țară străină. Este o incursiune frumoasă în cultura bengaleză, în viața comunităților minoritare.

Aceasta este o carte care merită citită, mai ales dacă v-a plăcut Distanța dintre noi.

În 2006 cartea a fost ecranizată, sub numele de The Namesake – Puterea numelui, în limba română, având un rol secundar chiar și scriitoarea.

Publicat în Diverse

Ce si cum voi citi in 2018?

26236063_139449640029794_187093039_o

Ultimele luni ale lui 2017 mi-au adus o mulțime de cărți bune și lecturi savuroase. Bine, curierul mi le-a adus, pe majoritatea, ca să fiu sinceră. De obicei, fiecare dintre ele este o fereastră către noi titluri pe care mi le-aș dori. Dacă mi-a plăcut autorul, cu siguranță vreau să îi citesc și celelalte titluri, ori dacă mi-a plăcut genul, voi căuta și altele sau primesc recomandări în acest sens. Astfel, lista de lectură niciodată nu se scurtează, indiferent câte titluri am tăiat de pe ea. Cum anul acesta mă pregătesc pentru un examen, cel puțin primele 7 luni vreau să le dedic învățării.

Astfel că mi-am propus pentru anul 2018 să citesc o carte pe săptămână, despre care scriu obligatoriu pe blog, indiferent cât de mult sau de puțin mi-a plăcut. Am făcut un borcan în care am pus bilețele cu toate cărțile pe care le am deja acasă și pe care mi-aș dori să le citesc. Lunea trag un bilețel și toată săptămâna voi citi acea carte și voi scrie despre ea pe blog. Dacă până duminică reușesc să postez pe blog, voi pune în borcan și suma de bani pe care am dat-o pe carte, care vor constitui fond de investiții în cărți pe 2019. Astfel, pe Goodreads mi-am propus 52 de cărți pe acest an.

Ce cărți voi citi? Păi în acest moment mai am vreo 30 de cărți tentante pe care le-am cumpărat de când am deschis blogul, autori români și străini, cam în proporții egale. Numele lor se află deja în borcan. Evident, voi continua să cumpăr acele cărți care mi se par interesante pe baza recomandărilor pe care le găsesc pe alte bloguri sau pagini de facebook. Și nu o să îmi refuz plăcerea ca din când în când să merg pur și simplu în librărie și să cumpăr cărți despre care nu știu nimic, dar mă atrag titlul și coperta. Aștept cu nerăbdare noile lansări de carte ale autorilor mei preferați, ce se anunță în 2018 și cred că Bookfest, primul târg mare ce urmează anul acesta va aduce câteva titluri noi.

Cărțile audio nu vor intra în sistemul acesta de o carte pe săptămână, căci întotdeauna le ascult în momente în care nu aș putea să citesc o altă carte sau aș putea să învăț, deci nu va trebui să împartă timpul. Deocamdată ascult The Breakdown, de B A Paris, cea care a scris În spatele ușilor închise.

Vă doresc un an minunat, plin de lecturi și experiențe inedite!

Publicat în Diverse

Anul meu 2017 in carti

Untitled

Pentru mine este impropriu spus anul 2017, căci am început la sfârșitul lunii iulie să citesc din nou sistematic. A trecut ceva timp de când nu am mai citit cărți de ficțiune sistematic și, cu siguranță, este prima dată când scriu despre cărțile citite de mine. Ce au însemnat aceste ultimi luni pentru mine?

Păi cel mai mare câștig al meu au fost oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul blogului și paginii de facebook aferente lui. Am cunoscut oameni minunați, deschiși, calzi, prietenoși. Deși am un nume criptic, oamenii mi-au acordat încredere, sute de oameni au dat Like paginii mele fără a mă cunoaște. Ceea ce mi-a umplut inima de bucurie. Cu siguranță câștigul acestui an sunt persoanele pe care le-am cunoscut. În realitate o cunoșteam doar pe Oana, ale cărei gânduri le puteți pe Crâmpeie de suflet, ceea ce vă recomand cu căldură. Acum am o mulțime de bloguri pe care le urmăresc și le citesc cu plăcere.

În al doilea rând, am descoperit autori români contemporani talentați și minunați. Pe trei dintre ele le-am cunoscut și la Gaudeamus, ceea ce m-a bucurat nespus. Am cărți cu autograf de la autor! Ceea ce mi se pare minunat. Despre multe din cărțile scrise de autori români v-am povestit pe blog și voi continua să scriu despre ele cu mult drag.

În al treilea rând, am descoperit noi povești, noi stiluri, noi aventuri. Ore și ore de relaxare în compania cărților, care mi-au făcut viața mai frumoasă.

La un bilanț pe Goodreads am citit 40 de cărți. Dintre ele, 20 sunt scrise de autori români. Frumoasă balanță, nu-i așa? Anul 2018 va fi dedicat învățării. Îmi propun să citesc mai mult de 40 de cărți, dar nu cred că voi mai avea timp să citesc 10 cărți într-o lună. De aceea voi face un sistem prin care să aleg despre ce citesc și despre ce scriu.

lista carti citite

 

Publicat în Recenzii

Secrete și minciuni – Nora Roberts [recenzie]

 

Când tot universul tău se prăbușește și viața ta se dovedește a fi o minciună, în care singurul care nu știe adevărul ești tu, pentru că ai refuzat să pui prea multe întrebări, de frica răspunsurilor, te retragi acasă, pentru a te recompune și a-ți reconstrui viața.

Shelby este o tânără din sud, crescută într-o familie mare și frumoasă, dintr-un orășel de munte. Avea vise și planuri, care îi sunt date peste cap de Richard, care o face, într-o perioadă foarte scurtă, să renunțe la tot și să îl urmeze prin toată țara. Dar magia lui Richard durează puțin, căci după o căsătorie pe fugă în Las Vegas, acesta devine un om rece cu noua lui soție, care niciodată nu se poate ridica la nivelul așteptărilor sale. El își dorește o femeie sofisticată, în timp ce Shelby este o superbă roșcată sudică, ce nu se potrivește cu lumea în care Richard vrea să o introducă. Urmează ani de abuz verbal din partea lui, dar după nașterea lui Callie, fiica ei, ce îi seamănă perfect, ea nu este dispusă să plece și să riște să o piardă. Însă într-o zi pierde totul. Ziua în care niște polițiști o anunță în pragul casei pe care o urăște, că soțul ei este mort, ca urmarere a unui accident nautic. Tot atunci află că soțul ei nu este omul bogat de afaceri, ci că are datorii ce depășesc orice proprietate aflată pe numele său.

Pentru Shelby începe o lungă luptă cu datoriile, în timpul căreia află lucruri tulburătoare despre soțul ei, despre multiplele sale identități, despre faptul că ar putea fi un hoț și un criminal. Ce poate face singură în această situație? Ea vinde tot ce poate vinde din ce avea soțul ei și află că mare parte din bijuteriile sale sunt false. La fel ca viața ei. Nu îi rămâne decât să se întoarcă în singurul loc unde se simte iubită și protejată, în orașul ei natal, la familia ei pe care o iubește. Dar problemele se mută în oraș o dată cu ea, căci trecutul lui Richard nu este la fel de mort precum ar vrea acesta să se creadă, iar oamenii dubioși din jurul lui Richard o urmăresc, pentru a da de banii și bijuteriile ce se presupune că le furase fostul ei soț.

Shelby se regăsește pe ea, cea pe care o uitase după căsătoria cu Richard și ăși găsește dragostea. Dar cu o fetiță în brațe, o datorie imensă și niște persoane care mor în jurul ei, nu este dispusă să se avânte într-o relație serioasă foarte curând.

Am văzut cartea la Anca și mi-a atras atenția. Nu mai citisem o carte de Nora Roberts de aproape 20 de ani . Nici nu îmi aduc aminte exact ce am citit, eram prin clasele a VIII-a sau a IX-a când le-am citit, aproape că nici nu se pune că le-am citit pe atunci, aș putea cu siguranță să le recitesc fără nici o licărire de aducere aminte. Pentru că este la fel de populară acum, așa cum era când eram eu copil, am fost tentată să citesc ceva de ea, dar faptul că am găsit cartea în format audio Audible m-a făcut să nu mai stau pe gânduri. Astfel că 16 ore am ascultat accentul sudic al lui Shelby. Acesta a fost detaliul care m-a făcut să termin cartea în numai 3 zile. Nu știu dacă aș fi avut răbdarea de a citi cartea până la capăt

Nora Roberts știe să scrie o carte bună, nu există îndoială. Nu degeaba are o carieră de aproape 40 de ani și peste 200 de cărți, vândute în milioane de exemplare în toată lumea. Secrete și minciuni are o intrigă bine închegată, suspans, romantism, personaje diverse, pitorești. Doar că mie mi s-a părut puțin clișeică, am intuit de la început adevărul, nu m-a surprins cine știe ce. Detaliile arhitecturale deveneau uneori obositoare și numai faptul că se duceau la Griff acasă mă făcea să dau ochii peste cap, căci urmau câteva minute bune de descrieri ale mobilei, ale pereților etc. Chiar și în timp ce Shelby și Griff își petrec primele momente intime în casa lui, scena este întreruptă pentru alte câteva detalii arhitecturale. Dar, per ansamblu, este o carte plăcută, care îți insuflă dor de casă, de familie, de a te simți protejat alături de cei dragi. Coperta ediției în limba română este foarte potrivită subiectului. Am pus și coperta în engleză, deoarce aceea este folosită pentru a face reclamă cărții audio pe Audible.

Publicat în Diverse

Noua mea pasiune – cartile audio

audiobooks-dezvoltare-personala

Am descoperit, destul de recent, că îmi plac cărțile audio. Stilul meu de viață nu prea este compatibil cu acest gen de „a citi” cărțile, adică doar a asculta lecturarea lor. Nu fac naveta către servici, căci momentan lucrez de acasă și chiar și înainte, îmi lua maxim 10 minute să ajung la birou și, de obicei, mergeam cu soțul cu mașina, deci preferam să discut cu el decât să ascult o carte. De asemenea, de când s-a născut fata mea cea mare, am exclus căștile din viața mea, fiind mereu atentă la cel mai mic zgomot. Dar totul se poate schimba, când ești dispus să fii deschis către ceva nou.

Prima carte audio pe care ascultat-o cap-coadă este The Liar – Secrete și minciuni, așa cum a apărut la noi, de Nora Roberts. A durat 16 ore (!!!) și ascultarea sa a coincis cu o curățenie generală prin casă. Adevărul este că nu prea poți să faci prea multe lucruri în timp ce asculți cartea. Nu poți citi o altă carte, sau postări pe Facebook. Dar curățenia, care este plictisitoare (cel puțin pentru mine), a devenit foarte plăcută. Accentul sudic al naratoarei, atunci când citea replicile eroinei a dat un farmec aparte cărții. Nu cred că m-aș fi gândit la accent dacă aș fi citit cartea pur și simplu. Și nici nu am simțit când au trecut cele 16 ore (în 3 zile) și casa strălucea.

Cum poți ajunge la aceste cărți audio? Păi foarte multe sunt gratuite. Atât în engleză, cât și în română. Clasicii, în special, se găsesc foarte ușor. Este de ajuns să scrii cărți audio pe Google și găsești multe site-uri. Cărțile mai noi sunt mai greu de găsit în limba română, căci nu prea s-a investit în acest domeniu. De exemplu, dacă vrei să asculți În ape Adânci, de Paula Hawkins, în limba română, nu vei putea, căci ea nu există. În engleză, există. De asemenea, un alt minus, acele puține cărți noi care există, vin pe CD, deci tot trebuie să aștepți livrarea acasă și depinzi de un CD player/PC/Laptop. Cărțile din diferite domenii profesionale sunt mai frecvente decât cele de ficțiune.

În engleză cea mai avantajoasă variantă, legală, este cea oferită de Audible (Amazon) sau audiobooks.com, care în schimbul unui abonament de 15 dolari pe lună, îți oferă un audiobook la alegere în fiecare lună, indiferent de valoarea acestuia la preț normal. Și prețul normal nu este unul mic, de aceea spun că este avantajos. Deși cu 60 de lei poți cumpăra și 3 cărți când sunt oferte bune, uneori chiar 4, o carte audio în limba engleză costă în medie 30 de dolari, existând și unele la 25 de dolari, dari si la 42 de dolari. Așadar, este o afacere bună, dacă ești convins că le vei asculta. Poți anula în orice moment și cărțile deja descărcate rămân ale tale și după aceea.

Există și variante piratate ale unor cărți noi, dar acelea va trebui să le descoperiți singuri. 🙂

Publicat în Recenzii

Dulciuri amare – Roopa Farooki [recenzie]

dulciuri-amare-produs_imagine

 

Când minciunile se rostogolesc de la o generație la alta, de ai putea crede că sunt ereditare, adevărul nu pare a fi soluția salvatoare, căci ar zdrucina prea multe vieți. Ce începe ca o minciună de conveniență, menită să ofere un viitor mai bun se transformă într-un bulgăre ce se mărește și depășește zidurile unei singure familii. Cu toate acestea, Dulciuri amare nu este despre minciună… nu doar despre minciună.

Roopa Faruki, scriitoare britanică, de origine pakistaneză, își începe povestea în Bangladesh, în anul 1950. Încadrarea în timp nu este aleatorie, ci aș putea spune că este definitorie pentru soarta Hannei, cea care pornește acest bulgăre de minciuni. În 1950 Bangladeshul se afla într-o uniune cu Pakistanul și întreaga zonă fremăta după încheierea epocii coloniale britanice din 1947. Întregul Bengal căuta să-și găsească o cale independentă, noi țări se formau, unele regiuni își luau avântul, în timp ce altele se scufundau mai rău în sărăcie. Familia Hannei este expresia acestei lupte pentru supraviețuire.

Henna este fiica unui negustor viclean, ce încerca să-și mărite fata cu profit. Astfel el ticluiește un plan de a o mărita cu un tânăr bogat, ce studiase în Anglia, exponentul bunăstării. Dar acesta își exprimase clar dorința de a se căsători cu o tânără intelectuală, care să îi împărtășească dragostea pentru sonetele englezești, tenis, discuții intelectuale. Cu ajutorul tatălui său, Henna, actriță înnăscută, reușește să treacă în fața familiei lui Rashid / Ricky Karim drept candidata ideală.

Rashid/Ricky este tânăr și își dorește să studieze și să trăiască în Anglia. Nu se identifică cu locurile natale, singura lui dorință este să trăiască într-o țară „civilizată”, precum Anglia. De aceea nu își dorește să se căsătorească cu o fată simplă și needucată. Dar surpiza pe care o are în noaptea căsătoriei sale cu Henna, cea care îi recitase sonete învățate cu greu, care se măritase pentru a nu trebui să meargă la școală, care era mai mică decât lăsase să se înțeleagă tatăl său, este cât se poate de neplăcută. Nici nu consumă căsătoria cu ea decât după ce aceasta împlinește o vârstă acceptabilă.

Ricky se recunoaște înfrânt de Henna și de soartă și se conformează noii sale realități. Se debarasează de numele de Ricky și redevine Rashid, cap de familie, dar străin în propria sa casă. Părinții lui o iubesc pe Henna, care știe să se facă plăcută de ei. Când aceasta dă naștere unei fete, Shona, sau Goldie, Rashid simte că are pentru ce să trăiască. Visează ca măcar ea să îi ducă visul mai departe, căci se dovedește că este singurul copil pe care Henna poate să îl facă (după câteva vizite la o clinică unde se asigură de acest lucru). Dar după nașterea fetei sale, relația dintre el și Henna se deteriorează și mai tare, devenind niște străini ce păstrează niște aparențe de dragul presigiului familiei.

Însă Shona nu este dispusă să urmeze visul academic al tatălui său, se îndrăgostește și după o relație ascunsă, de câțiva ani, cu un tânăr pakistanez, în ziua absolvirii facultății, se căsătorește pe ascuns și fuge în Anglia. Ajunge în țara visată de tatăl său, dar nu pe calea visată de el, la studii, ci măritându-se cu un bărbat a cărui singură avere este un clips de aur cu care își ține legați puținii bani. Astfel Shona trece de la traiul lipsit de griji, oferit de o familie înstărită, la traiul auster, într-o cămăruță sărăcăcioasă, deasupra cofetăriei unde se angajează soțul său. Acest pas al său îi redă libertatea tatălui său, care poate din nou trăi pentru el, redevine Ricky și își începe viața dublă, între Anglia și Bangladesh.

De acum povestea începe să fie cu adevărat intersantă, căci vedem cum acele prime minciuni își pun amprenta pe existența personajelor noastre, chiar dacă ele se află acum la câteva mii de km distanță de casă, se întrepătrund cu alte și alte minciuni, menite și ele să mascheze o situație sau alta. Povestea continuă până ce gemenii lui Shona, născuți în Anglia ajung studenți și minciunile îi ajung din urmă, împletindu-se cu propriile lor minciuni.

Este o carte emoționantă despre devenire, despre cunoașterea de sine, despre identitate și sentimentul de neapartență. Ricky este străin în propria lui țară, căci nu se identifică cu ceea ce îl înconjoară. Shona este străină în Anglia, țara pe care o alege pentru a-și forma familia și își crește copiii ca pe niște englezi, ca să prevină ca ei să se simtă niște străini. Doar că aceștia realizează în adolescență că rădăcinile lor bengaleze îi face speciali și adoptă accentul specific bengalez în mod artificial. Este o carte despre dragoste, în toate formele sale. Fiecare dintre ei își va găsi împlinirea în dragoste prin căi diferite, dar niciodată ușor sau simplu.

Este o carte care merită citită, de care îți vei aduce aminte mult timp după aceea. Alături de Distanța dintre noi, conturează o lume străină nouă, dar fermecătoare.