Publicat în Recenzii

Dulciuri amare – Roopa Farooki [recenzie]

dulciuri-amare-produs_imagine

 

Când minciunile se rostogolesc de la o generație la alta, de ai putea crede că sunt ereditare, adevărul nu pare a fi soluția salvatoare, căci ar zdrucina prea multe vieți. Ce începe ca o minciună de conveniență, menită să ofere un viitor mai bun se transformă într-un bulgăre ce se mărește și depășește zidurile unei singure familii. Cu toate acestea, Dulciuri amare nu este despre minciună… nu doar despre minciună.

Roopa Faruki, scriitoare britanică, de origine pakistaneză, își începe povestea în Bangladesh, în anul 1950. Încadrarea în timp nu este aleatorie, ci aș putea spune că este definitorie pentru soarta Hannei, cea care pornește acest bulgăre de minciuni. În 1950 Bangladeshul se afla într-o uniune cu Pakistanul și întreaga zonă fremăta după încheierea epocii coloniale britanice din 1947. Întregul Bengal căuta să-și găsească o cale independentă, noi țări se formau, unele regiuni își luau avântul, în timp ce altele se scufundau mai rău în sărăcie. Familia Hannei este expresia acestei lupte pentru supraviețuire.

Henna este fiica unui negustor viclean, ce încerca să-și mărite fata cu profit. Astfel el ticluiește un plan de a o mărita cu un tânăr bogat, ce studiase în Anglia, exponentul bunăstării. Dar acesta își exprimase clar dorința de a se căsători cu o tânără intelectuală, care să îi împărtășească dragostea pentru sonetele englezești, tenis, discuții intelectuale. Cu ajutorul tatălui său, Henna, actriță înnăscută, reușește să treacă în fața familiei lui Rashid / Ricky Karim drept candidata ideală.

Rashid/Ricky este tânăr și își dorește să studieze și să trăiască în Anglia. Nu se identifică cu locurile natale, singura lui dorință este să trăiască într-o țară „civilizată”, precum Anglia. De aceea nu își dorește să se căsătorească cu o fată simplă și needucată. Dar surpiza pe care o are în noaptea căsătoriei sale cu Henna, cea care îi recitase sonete învățate cu greu, care se măritase pentru a nu trebui să meargă la școală, care era mai mică decât lăsase să se înțeleagă tatăl său, este cât se poate de neplăcută. Nici nu consumă căsătoria cu ea decât după ce aceasta împlinește o vârstă acceptabilă.

Ricky se recunoaște înfrânt de Henna și de soartă și se conformează noii sale realități. Se debarasează de numele de Ricky și redevine Rashid, cap de familie, dar străin în propria sa casă. Părinții lui o iubesc pe Henna, care știe să se facă plăcută de ei. Când aceasta dă naștere unei fete, Shona, sau Goldie, Rashid simte că are pentru ce să trăiască. Visează ca măcar ea să îi ducă visul mai departe, căci se dovedește că este singurul copil pe care Henna poate să îl facă (după câteva vizite la o clinică unde se asigură de acest lucru). Dar după nașterea fetei sale, relația dintre el și Henna se deteriorează și mai tare, devenind niște străini ce păstrează niște aparențe de dragul presigiului familiei.

Însă Shona nu este dispusă să urmeze visul academic al tatălui său, se îndrăgostește și după o relație ascunsă, de câțiva ani, cu un tânăr pakistanez, în ziua absolvirii facultății, se căsătorește pe ascuns și fuge în Anglia. Ajunge în țara visată de tatăl său, dar nu pe calea visată de el, la studii, ci măritându-se cu un bărbat a cărui singură avere este un clips de aur cu care își ține legați puținii bani. Astfel Shona trece de la traiul lipsit de griji, oferit de o familie înstărită, la traiul auster, într-o cămăruță sărăcăcioasă, deasupra cofetăriei unde se angajează soțul său. Acest pas al său îi redă libertatea tatălui său, care poate din nou trăi pentru el, redevine Ricky și își începe viața dublă, între Anglia și Bangladesh.

De acum povestea începe să fie cu adevărat intersantă, căci vedem cum acele prime minciuni își pun amprenta pe existența personajelor noastre, chiar dacă ele se află acum la câteva mii de km distanță de casă, se întrepătrund cu alte și alte minciuni, menite și ele să mascheze o situație sau alta. Povestea continuă până ce gemenii lui Shona, născuți în Anglia ajung studenți și minciunile îi ajung din urmă, împletindu-se cu propriile lor minciuni.

Este o carte emoționantă despre devenire, despre cunoașterea de sine, despre identitate și sentimentul de neapartență. Ricky este străin în propria lui țară, căci nu se identifică cu ceea ce îl înconjoară. Shona este străină în Anglia, țara pe care o alege pentru a-și forma familia și își crește copiii ca pe niște englezi, ca să prevină ca ei să se simtă niște străini. Doar că aceștia realizează în adolescență că rădăcinile lor bengaleze îi face speciali și adoptă accentul specific bengalez în mod artificial. Este o carte despre dragoste, în toate formele sale. Fiecare dintre ei își va găsi împlinirea în dragoste prin căi diferite, dar niciodată ușor sau simplu.

Este o carte care merită citită, de care îți vei aduce aminte mult timp după aceea. Alături de Distanța dintre noi, conturează o lume străină nouă, dar fermecătoare.

 

Reclame
Publicat în autori

Jhumpa Lahiri [autori]

800px-Jhumpa_Lahiri

Jhumpa Lahiri, pe numele său adevărat Nilanjana Sudeshna, este autoarea romanului Distanța dintre noi, despre care am scris aici. Este născută în Londra, dintr-o familie de imigranți din Bengalul de Vest, dar la vârsta de 2 ani se mută împreună cu familia în America. Ea se consideră americancă, căci întreaga ei formare a avut loc acolo.

Pseudonimul ei are o poveste tristă, dar cu care se confruntă cei mai mulți imigranți. Numele său era atât de greu de pronunțat, încât educatoarea de grădiniță o strigă folosind o poreclă. Mai târziu ea avea să scrie: „ Am fost mereu atât de rușinată de numele meu… simți că provoci cuiva durere doar prin faptul că ești cine ești. Ambivalența sa asupra identității sale este și inspirația pentru ambivalența lui Gogol, protagonistul romanului Porecla, față de numele său neobișnuit.

Elementele biografice sunt prezente în toate scrierile sale, de la locația în care se desfășoară acțiunea, până la personaje. Jhumpa a crescut în spiritul moștenirii sale culturale, mama sa insistând ca ei să nu își uite rădăcinile bengaleze. Astfel ei își vizitau frecvent rudele din Calcutta. Personajele sale sunt indieni, bengalezi, imigranți în America, studenți indieni veniți la studii, tinerii primei generații de indieni născuți în Statele Unite, cu provocările lor, procesul de adaptare, șocul cultural etc.

Stilul în care scrie denotă pregătirea ei academică serioasă. Are 3 diplome de master și un doctorat în domeniul literaturii. Cu toate acestea, limbajul folosit este unul simplu, dar plin de detalii, o analiză profundă a psihicului uman, a trăirilor celor dislocați, a celor care nu își găsesc locul și nu se pierd în mulțime.

A primit numeroase premii prestigioase, începând cu prima sa carte, o colecție de povestiri despre indienii din America, ce a fost tradusă și în limba română, Interpret de maladii. Aceasta a câștigat premiul Pulitzer pentru Ficțiune, o performanță cu atât mai specială cu cât doar 7 colecții de povestiri au câștigat vreodată această distincție.

interpret-de-maladii_153353_1_1376039479.jpg

Primul său roman, Porecla, a fost ecranizat, iar Jhampa a și avut un rol secundar în film, drept mătușa Jhumpa.

porecla

A urmat o a doua colecție de povestiri, Pământ neîmblânzit, s-a bucurat de un succes asemănător cu primele cărți publicate. Aceasta a ajuns direct nr 1 pe lista de bookseller a The New York Times. Editorul acestei publicații declara: „Nu îmi aduc aminte când o carte de ficțiune, mai ales o colecție de povestiri, s-a bucurat de un asemenea succes.” Cu această colecție de povestiri ea se îndepărtează de subiectele celorlaltor cărți ale sale și trece la reprezentanții generațiilor a doua și a treia a imigranților indieni, ai căror părinți fac eforturi enorme de a păstra legătura cu rădăcinile lor culturale.

pamant-neimblanzit_149057_1_1372416868

În 2013 a publicat romanul Distanța dintre noi, care a fost pe lista scurtă a nominalizărilor la Man Booker Prize și apoi nominalizat la National Book Award for Fiction.

21624254_1488823317866352_1420080026_n

În prezent locuiește la Roma, împreună cu soțul său și cei doi copii ai săi. În timpul președinției lui Barak Obama a făcut parte din President’s Committee on the Arts and the Humanities, un comitet consultativ pe probleme culturale al președintelui. Dar și-a dat demisia din această poziție după ce Donald Trump a preluat preșidenția, din cauza remarcilor sale discriminatorii, afirmând că nu poate fi complice la retorica sa plină de ură.

Un video în care Jhumpa vorbește despre scrierile sale, despre felul în care își concepe personajele

 

Pe mine m-a cucerit iremediabil această autoare și următorul pas va fi să îi cumpăr și să îi citesc toate cărțile.