Publicat în Recenzii

Dresoarea – Cristina Nemerovschi [recenzie]

 

Coperta-Dresoarea-424x652

Când tot ce îți poti aduce aminte din copilărie sunt bătăile crunte, tentativele de viol ale vecinului, tăcerea mamei față de tot ce ți se întâmplă, iar dorul de sora dispărută îți arde sufletul, nu prea mai ai loc în viața ta de iubire. Cum poți să dezvolți o relație normală cu o altă persoană? Cum îți poți vindeca rănile și opri coșmarurile?

Ludmila, Dresoarea Cristinei Nemerovschi este o fermecătoare ucrainiană, ce dresează animale fioroase la circul de pe Aleea Circului din București. Este mai apropiată de leoaica Shakira și tigrul bengalez Ruslan decât de orice altcineva, ei sunt „copiii” ei, așa cum îi alintă. Este o fire prietenoasă, deschisă, leagă prietenii cu colegii de la circ, dar trecutul ei ascunde lucruri atât de întunecate.

Povestea trecutului ei ni se relevă treptat, amintiri ce se întrepătrund cu prezentul, iar ceea ce afli este cât se poate de crunt. Este manual de tortură a copilului, într-o familie în care alcoolul și violența domestică sunt la ele acasă. Dar felul în care Cristina Nemerovschi descrie drama familiei Ludmilei, suferința ei și a Oksanei, sora ei, este desăvârșit. Suferința Ludmilei este aproape palpabilă și simți cum furia față de părinții ei îți urcă până în gât, împreună cu frustrarea ce vine din faptul că știi că nu poți schimba nimic.

Deși Ludmila spune, la un moment dat, că așa copilărie ca a ei nu mai există, că acum oamenii intervin, faptele devin publice pe Facebook, cineva face ceva, până la urmă, povestea ei este povestea multor copii. Nu în cele mai mici detalii, dar aceste victime există. Mi-aș dori ca mai multe femei, care sunt victime ale violenței domestice, să citească această carte și să conștientizeze care sunt urmările tăcerii lor asupra copiilor.

La 15 ani Ludmila pleacă singură în lume, complet distrusă. Nici măcar ea nu știe prea bine ce a făcut o perioadă de timp, până ce a reușit să își împlinească visul de a lucra la circ. Circul este cea care o aduce în România, unde se și stabilește. Mereu o bântuie o amintire „Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?”

Povestea ia o turnură neașteptată pentru Ludmila, iar trecutul o ajunge din urmă cu repeziciune, într-un mod total neașteptat. Orice alt detaliu v-ar strica bucuria lecturii și descoperirii întregii povești a Ludmilei.

Din viața Ludmilei nu lipsește dragostea, dar ea nu este pregătită să se dedice unei relații și unei familii proprii, până nu face pace cu trecutul. Astfel, pendulează între dragostea lui Iuri, celălalt dresor a circului, dar care seamănă prea mult cu tatăl ei, Cornel, directorul blând al circului, Marius, fostul iubit psihopat al Ludmilei și admiratorul secret ce îi lasă zilnic flori sau ciocolată la circ.

Dresoarea este o carte fermăcătoare, care aduce în discuție o subiect dur și trist, a violenței domestice, a dependenței de alcool, dar totul pe fundalul unei lumi a circului magice. Nu am mai citit cărți care să aibă acțiunea plasată într-un circ, ceea ce mi-a făcut lectura și mai interesantă. Ludmila este un personaj extrem de complex, foarte bine conturat, credibil, cu o dramă personală incredibilă, dar care reușește să își schimbe viața prin forțe proprii. Deși avea toate condițiile împlinite pentru a deveni din victimă abuzator, singura ei problemă este, conform terapeutului ei, faptul că este prea preocupată de a îndrepta tot răul din lume, uneori prin forțe proprii.

Cartea a apărut în 2017 la Editura Herg Benet și poate fi comandată de pe Elefant și Libris, la un preț foarte bun.

Aceasta a fost săptămâna a treia a proiectului meu, ceea ce îmi aduc încă 20 de lei la pușculiță.

Publicat în Recenzii

Te vad! – Marina Neagu [recenzie]

te-vad---vol-2-al-seriei-urlet-in-tacere_1_fullsize

 

Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor, mai ales în cazul Sarei. Suferința te face câteodată mai oarbă decât dragostea, iar ca urmare a sacrificiului primești în schimb o trădare. În cine poți avea încredere? În prieteni, în persoana pentru care te-ai sacrificat? Care este limita între vis și realitate? Ce știi sigur și ce este doar o iluzie?

Suspanul început în Urlet în tăcere atinge cote maxime. Lumea Sarei se complică, coșmarurile se dezlănțuie, în formă umană, protectorii fraternizează cu ei, iar fiecare informație pe care o descoperă complică enigma pe care încearcă să o dezlege. În cine poți avea încredere?

După ce Sara face sacrificiul suprem, Markus pare că o alege pe Sarula. Inima Sarei este sfâșiată, nu mai vrea să aibă legătură cu nimic din acea lume. Și-a recăpătat vocea și plănuiește să își recapete viața. Neavând la cine să apeleze, îi mărturisește Laurei, mătușa sa, totul. Dar spre surprinderea ei, Laura nu este șocată. Nici ea nu este străină de poveste, mereu a fost conștientă de moștenirea primită și de identitatea adevărată a Sarei.

După ce am citit pe nerăsuflate primul volum, faptul că deja aveam Te văd! a venit ca o adevărată bucurie. În aceeași noapte m-am apucat de ea și nu am lăsat-o din mână până nu am citit aproape jumătate. Dar dacă fatasticul s-a insinuat încet, încet, în primul volum, în cel de-al doilea nu are de gând să menajeze cititorul.

Te văd! este un șir lung de scene intense, fantastice, dinamice, pline de interacțiune între Sara și coșmaruri, Sara și Markus, Sara și Sarula și lista poate continua. Scenele uimesc prin detaliile bine punctate și unicitatea imaginilor. Intriga este alertă, schimbările de ritm te fac și mai curios și de la prima pagină încerci, alături de Sara, să afli adevărul. Povestea este cu totul inedită, nu ai cum să prezici ce se va întâmpla sau cine spune adevărul.

Iar sfârștiul, chiar sper să existe un volum III al acestei povești, nu are cum să se termine așa! Am citit și versurile de la sfârșit, încercând să găsesc indicii cu privire la o posibilă continuare. Dar la sfârșitul primului volum scria clar că urmează un al doilea, deci chiar și cei care au cumpărat cartea imediat după apariție știau că îi mai așteaptă un alt volum. Plus acțiunea era foarte evident că va urma. Dar acum? Dacă se termină așa? Sper din tot sufletul că Marina Neagu se va îndura de noi și va continua povestea Sarei. Am căutat și pe Goodreads, în speranța că voi găsi în comentarii ceva indicii, poate cineva a intuit mai bine că mai urmează ceva.

La fel ca primul volum, și acesta poate fi cumpărat la un preț extrem de mic de pe Elefant. Pentru că am citit această carte după ce terminasem lectura săptămânală din plan, voi adăuga la fondul de economii dublul prețului plătit pe ea, adică 32 de ron.

Publicat în Recenzii

Urlet in tacere – Marina Neagu [recenzie]

26239892_1549263175111476_5746518268729325899_n

O dramă fără margini te aruncă într-o lume a coșmarurilor și cinci ani de terapie reușesc să te aducă pe linia de plutire. Din punctul de vedere al doctorilor. Dar tu, de fapt, intri într-o lume total nouă, în care coșmarurile prin viață, ființe supranaturale îți bântuie somnul și veghea, destinul te ajunge din urmă. Poate dragostea să rezolve totul, până la urmă?

A doua săptămână a anului 2018 mi-a adus bilețelul pe care scria Urlet în tăcere, de Marina Neagu. Așadar, nu mai puteam evita să citesc fantasy. După cum probabil știți deja, fantasy nu este tocmai genul meu literar preferat. Nu îmi displace, dar nici nu am resorturile necesare pentru a mă bucura pe deplin de acest gen. Prefer cărțile inspirate din realitate sau ficțiunea ce imită realitatea. Dar cum sunt foarte hotărâtă să traversez toate genurile și să mă țin de planul meu, am citit cartea. Ca să înțelegeți cât de tare mi-a plăcut, nu numai că am terminat-o în câteva ore, dar la ora 3 dimineața am început volumul II al seriei și nu m-am culcat până nu am terminat aproape 100 de pagini din el. Pentru cineva care nu citește fantasy, trebuie să recunoașteți că este o performanță, indiferent cât de ușoară și plăcută este cartea!

Sara este o adolescentă obișnuită, dintr-o familie iubitoare și destul de înstărită. Cu toate acestea nu este răsfățata și superficiala care ar putea fi, ci are un suflet bun și pur, dedicându-se voluntariatului. Un mic incident dintr-un mall avea însă să îi perturbe definitiv existența. Un tânăr fermecător o avertizează să nu meargă acasă în acea noapte, căci  nu se află în siguranță. Nu îi propune să meargă cu el, ci doar să nu se întoarcă acasă. În ciuda atracției total inexplicabile pe care o simte față de el, nu avea de gând să dea curs avertismentului lui… cum ar putea??

Dar Sara ar fi trebuit să îl asculte, căci în acea noapte își pierde în mod brutal părinții și timp de cinci ani se chinuie să redevină un om normal, capabil să trăiască viața la fel ca cei de vârsta sa. La 21 de ani doctorii hotărăsc că se poate întoarce în familia ce îi mai rămăsese: mătușa sa, Laura, și verișoara sa, Liana. Doar că Sara nu mai poate vorbi. Din acea noapte tragică, cuvintele au încetat să mai fie rostite, durerea este prea mare.

Deși Sara încearcă să își reia viața, se înscrie la facultate și începe să meargă cu Liana la petreceri, la cursuri, visele pe care le are îi dau de înțeles că ea nu este o tânără obișnuită, ci este urmașa unei preotese dacice, Sarula, care a renunțat la iubirea pentru zeul morții, pentru a scăpa de răzbunarea unei alte zeițe ce se îndrăgostise de el. Dar cum poate Sara face față noilor descoperiri, în care prietenii săi sunt, de fapt, zei, protectori, coșmaruri, zeițe? Ce este ea? Cum își va da seama cine îi este prieten și cine îi este dușman? De ce are atât de multe accidente și cum se face că toate rănile ei, care deși i-au provocat o durere cât se poate de reală, se vindecă atât de repede?

Cartea începe cât se poate de simplu și real. O familie de români, cât de poate de reală și veridică. Fantasticul pune stăpânire pe acțiune treptat, ca niște tentacule ce acaparează tot mai mult teritoriu. Imaginile sunt foarte vii, foarte bine descrise, te transpun în acel nou univers cu ușurință și nici nu îți dai seama că ai parcurs deja jumptate de carte. Scenele romantice sunt cât se poate de pasionale, iar iubirea dintre Sara și Markus îți dă inevitabil fiori.

Sara este un personaj ușor de îndrăgit. Are umor, prospețime, fără să sune fals nici dorința ei de a ajuta. O iubești de la început și te atașezi luptei ei de a afla adevărul și de a-și trăi dragostea. Markus este cuceritorul perfect. Misterios, frumos, puternic, având acea latură întunecată ce atrage fetele bune, din clasicul antagonism fată bună – băiat rău. Dar Markus nu este un băiat rău, este doar o aparență înșelătoare.

Tot ce pot spune este că am fost foarte bucuroasă că am luat ambele volume în același timp, aș fi înnebunit de nerăbdare să îl citesc și pe al doilea. Acțiunea te prinde, fantasticul este foarte bine dozat cât să îi atragă și pe cei ca mine, neobișnuiți cu genul.

Înițial am fost tentată să cataloghez cartea drept YA, dar scenele de luptă, descrierea coșmaruriloro fac mult prea complexă. Marina Neagu creează un univers complex, descrie niște scene ce-ți defilează cinematic în fața ochilor, care depășesc vârsta general acceptată pentru young adult. Iar după ce am citit volumul II, acesta clar nu este dedicat adolescenților care până mai ieri citeau Harry Potter. Așadar, păstrați această carte pentru voi, tineri și adulți, nu este pentru elevii adolescenți.

Cartea se află la un preț extrem de accesibil pe Elefant, chiar este păcat să o ratați. Cu numai 30 de lei puteți lua ambele volume, ce garantat vă vor oferi niște ore de lectură mirifice!

Cu această recenzie am încheiat a doua săptămână din planul meu cu borcanul de lecturi. Pentru că săptămâna trecută am încălcat planul și am citit mai mult decât am plănuit, în detrimentul învățatului, penalizările vor fi dublul valorii cărților citite. Astfel am în borcan 194 de lei, suma economisită pentru lecturile anului 2019, 32 de lei din cele citite în mod normal și restul penalități 😀

Publicat în Recenzii

Rochia aurie – Theo Anghel [recenzie]

26196695_139373610037397_661569226_n

 

Într-o lume extrem de pragmatică și rece ți-e greu să crezi în iubirea providențială, ce te salvează într-un moment critic și îți cutremură existența până la temelii. Cum poți să crezi că sufletul tău pereche vine sub forma unui salvator fermecător și misterios, frumos, bogat și cu toate calitățile la care ți-e frică și să speri? Aceasta este misiunea Anei, eroina din Rochia aurie, să descopere că aceste lucruri se întâmplă și în realitate, nu doar în filme și cărți.

Ana Simion este o tânără ce își croiește drum în viață singură, din propria sa alegere. După o copilărie marcată de răceala mamei sale, care i-a oferit totul, mai puțin afecțiune, ca urmare a despărțirii de tatăl ei, Ana preferă singurătatea. Are două prietene, Mara și Irene, dar care îi cunosc limitele pe care și le-a impus și nu o sufocă. Însă la insistențele Marei, Ana acceptă invitația la cină a unui cunoscut de-al lui Robert, iubitul Marei. Ce ar fi trebuit să fie o ieșire din cochilia sa, din zona sa de confort, se transformă într-o tentativă de viol, căci cel cu care se întâlnește este, de fapt, de o nerușinare crasă, iar atunci când este refuzat devine agresiv. Este momentul ideal de a fi salvată de un cavaler. Fără armură strălucitoare, dar la fel de cuceritor.

Universul Anei se transformă după ce îl întâlnește pe Mason, salvatorul misterios de la restaurant. Aceasta își dorește să îl întâlnească din nou, amintirea lui rămânând la fel de puternică și după luni de zile scurse de la acea unică întâlnire. Dar Mason nu este un bărbat simplu, iar tot ceea ce urmează o surprinde pe Ana și o face să descopere o iubire de care nu se credea capabilă. Aceasta intră în viața complicată a lui Mason, îi cunoaște familia, bogată, dar complicată și, aparent, măcinată de un secret pe care nimeni nu este dispus să îl împărtășească. Oare poate Ana să își găsească locul în lumea lui Mason?

Theo Anghel este cunoscută pentru seria sa Am murit, din fericire! Dar cum este fantasy și serie, pe deasupra, am avut multe ezitări să o încep. Am luat primul volum, dar am cam amânat să o citesc, la fel ca și seria Nemuritor. Le amân pentru că sunt fantasy și pentru că sunt serii, adică este un fel de angajament pe care ți-l iei. Când am văzut prima dată această carte, care este de sine-stătătoare, mi-am zis ca este ocazia perfectă de a o cunoaște pe Theo Anghel. Și sunt fericită de alegerea făcută. Rochia aurie este o carte de dragoste încântătoare și de ceva vreme nu am mai citit o poveste de dragoste care să mă încânte atât.

Uneori romanele de dragoste mă dezamăgesc pentru că sunt mult prea ireale pentru a fi cât de puțin credibile. Prea bine ca să fie adevărat. Și cum nu aș vrea să mă regăsesc într-un thriller, cu siguranță atunci când citesc romane de dragoste îmi doresc să me regăsesc, într-un fel sau altul în carte. Sau tranzițiile sunt mult prea bruște, de la Bună, necunoscutule până la Te iubesc, suflet pereche. Și nu mă refer la timp, ci la atmosferă și detalii. De aceea mi-a plăcut mult Rochia aurie. Povestirea curge firesc, este credibilă, este sensibilă, oferă multe întorsături, suficiente detalii, personaje fermecătoare, care să dea substanță cărții. Cu sigurnță această carte m-a făcut să îmi doresc să citesc mai multe cărți scrise de ea. Dacă așa arată prima ei carte, cu siguranță vreau să citesc mai mult!

Publicat în Recenzii

Natasa, barbatii si psihanalistul – Natasa Alina Culea [recenzie]

 

Despre curajul de a nu te mulțumi cu locul tău călduț, de a renunța la o relație pe termen lung, care nu este chiar atât de rea, dar nu te împlinește, deși știi că drumul pe care urmează să mergi nu este nici simplu, nici scurt, nici ușor. Asta da curaj!

Nu este un secret că Natașa Alina Culea este una dintre scriitoarele mele preferate, că îmi face atâta plăcere să îi citesc cărțile. La Gaudeamus am întâlnit-o și m-a fermecat definitiv. Tot acolo am luat și ultimele două cărți ce îmi lipseau din cele scrise de ea, printre care și Natașa, bărbații și psihanalistul. Mi-a plăcut foarte mult cartea, dar, recunosc, preferata mea rămâne Nopți la Monaco, deși, cum am mai spus, este greu de făcut un top al cărților sale, ele fiind atât de diferite, legate doar prin stilul deja inconfundabil al Natașei Alina Culea de a-și așerne gândurile. Fiecare roman al său aduce personaje unice, inconfundabile, bine conturate, cu simțăminte profunde, firi puternice, care nu se tem să își exprime personalitatea. Natașa, eroina acestei cărți, nu face nici ea excepție.

Natașa, bărbații și psihanalistul este prima carte semnată de Natașa, sub forma unui jurnal al unei tinere frumoase, dar cu prea puțin noroc în dragoste. Căci dragostea este și despre noroc, nu-i așa? Natașa, eroina cărții, este la fel ca și Fabian (Lupii trecututului), victimă a unei boli a secolului nostru: depresia. Acea bestie care te face să îți analizezi la sânge trăirile și viața și să nu găsești suficiente motive să fi mulțumit de ce vezi. Acesta este motorul care dă start cărții. Natașa se află într-o relație care nu o mulțumește, căci, undeva pe drum, cei doi s-au pierdut. Fără dramă, ea se desparte de iubitul ei de mult timp și se mută pe cont propriu.

Ceea ce urmează în viața Natașei este un drum bătătorit de multe persoane care refuză să se mulțumească cu puțin sau cu nimic, de dragul aparențelor, de frica eșecului sau din cauza singurătății. Natașa urmează să se cunoască în profunzime prin eșecul relațiilor ei, din cele mai diverse posibil. Uimitoare este puterea Natașei de a se dărui pe sine, de a intra în relații cu inima deschisă, de a se implica, deși știe cât de amare sunt despărțirile.

Natașa nu își pierde umorul și ironia/autoironia chiar și în cele mai negre situații, cum nu își pierde nici luciditatea și sinceritatea în a analiza ceea ce simte. Cartea abundă de autoanaliză, chiar dinainte ca ea să aibă prima întâlnire cu psihanalistul. Ceea ce te face și pe tine, cititor, să îți pui întrebări legate de existența ta, să îți analizezi relația în care te afli sau ce nu a mers bine în cele trecute. Întâlnirile cu psihanalistul nu fac decât să îi pună o oarecare ordine în analize și să îi impună un ritm anume.

Ai putea crede că Natașa este extrem de ghinionistă, căci una după cealaltă, relațiile se dovedesc a fi toxice sau dezastruoase. Are magnet aparte pentru bărbații însurați, care omit acest detaliu până mult prea târziu pentru Natașa. Dar cine a zis că drumul cunoașterii este scurt?

Avem în această carte un drum al inițierii și al cunoașterii, metamorfozat într-un șir de relații nefericite. Dar stați liniștiți, nu este un șir de lamentări și dramă, cronica unei nefericite care își plânge amarul. Dimpotrivă. Devii curios și nerăbdător să vezi când își va găsi Natașa sufletul pereche, care să o completeze și să o împlinească. După multe sesiuni de terapie, răspunsul îl găsește singură, în deșertul Saharei. Dar va fi un prinț pe cal alb? Va trebui să citiți cartea pentru a afla ceea ce a căutat Natașa în tot acest timp. Lectură plăcută!

 

Publicat în Recenzii

Inca o dorinta – Andres [recenzie]

inca-o-dorinta

 

Să crezi în „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” chiar dacă până acolo drumul este lung și presărat de greutăți. Căci, nu-i așa, viața nu este întotdeauna simplă și prima iubire nu este și ultima. Să crezi în iubire și după ce ai pierdut absolut totul, să poți să zâmbești și să funcționezi chiar și atunci când tot ce îți dorești este să te strecori sub o piatră și să fii uitat de toți.

Am descoperit Încă o dorință pe Facebook, ca premiu al unui concurs organizat de Cărțile Evei. M-a atras coperta ( 😀 ) și mi-am dorit să o citesc. Cartea se găsește doar în format digital, iar prețul ei depinde de cititor. Poate fi cumpărată cu orice sumă începând cu 2 euro, prin Paypal, iar cumpărătorul decide ce sumă revine autoarei și ce sumă va fi donată Asociației Salvați Copiii, ori prin sms cu aproximativ 6 euro. Asta mi se pare de departe cea mai frumoasă inițiativă. Am văzut pe site-ul cărții, aici că are un target de 500 de euro. Ea vine în orice format doriți, .pdf, .mobi, .epub, putând fi citită pe orice dispozitiv. Deci este cât se poate de facil de procurat și citit.  Citește în continuare „Inca o dorinta – Andres [recenzie]”

Publicat în Recenzii

Nopți la Monaco – Natasa Alina Culea [recenzie]

80e27172-2708-44c5-b054-fbef764d2723

După cum scriam pe facebook, m-am gândit să dedic aceste ultime două luni ale acestui an autorilor români contemporani (dacă aveți recomandări, le aștept cu nerăbdare în secțiunea de comentarii a postării). Deja sunt foarte fericită de această intenție, căci am citit o carte minunată, care mi-a lăsat zâmbetul pe buze și o plăcere în suflet. Am văzut pe Fb un hashtag interesant, pe care intenționez să îl folosesc și eu, de fiecare dată când este vorba de autorii români #citesteromaneste .

Nopți la Monaco, de Natașa Alina Culea, este exact ceea ce aștept eu de la un autor român. O poveste (originală sau clasică) bine închegată, bine povestită, dar să simt românismul în ea, acel stil savuros de a povesti, acele personaje geniale, familiare, dar de care nu te vei putea niciodată plictisi, căci fac parte din noi, din ADN-ul nostru.

Povestea în sine, cu niste personaje gen Kate sau Jenny, povestită de parcă m-as uita la un episod de telenovelă hispanică, nu ar avea nimic atât de extrardinar, o fată plecată de jos și se ridică prin forțe proprii. Dar povestea nu este a unei Kate, este a Nicoletei Dragomirescu, din Văleni, Prahova. Și Nicoleta este cât se poate de româncă, inteligentă, ironică, cu replica mereu pregătită, care analizează fin tot ce o înconjoară. Și unde mai pui că e frumoasă de pică, fără ca măcar să își dea seama ce efect are asupra celor din jur. Și fiind vorba de Nicoleta, povestea care este clasică în 5 cuvinte, devine una originală, căci drumul până la succes este sinuos, dar foarte interesant, nu are nimic plictisitor sau clișeic.

Stilul în care este scrisă această carte face tot deliciul lecturii. Mi-a plăcut fiecare pagină în parte, am râs, m-am regăsit, m-am enervat (pe anumite comportamente ale personajelor, evident, nu pe carte), am trecut printr-o serie întreagă de emoții. De plâns nu am plâns, căci Nicoleta are un fel de a fi care nu inspiră milă, este puternică, iar atunci când se simte sleită de puteri recurge la autoironie sau la ambiție, pentru a răzbi.

Analiza relațiilor de familie a Dragomireștilor este atât de autentică încât simți că îi cunoști, îi vezi, îi simți, sigur la un moment dat te-ai intersectat cu ei. Felul în care autoarea a conturat personajele secundare mi s-a părut genial, căci le-a dat viață proprie, susținând veridicitatea acțiunii. În numai 250 de pagini autoarea a reușit să o prezinte pe Nicoleta, dar și să o înconjoare de personaje bine conturate, angrenate într-o lungă serie de evenimente și acțiuni.

Cu siguranță această autoare nu trebuie să vă lipsească din bibliotecă, indiferent de genul literar preferat, căci măcar primele 50 de pagini vă vor servi drept prilej de introspecție a relațiilor de familie, lecție de viață. Abia aștept să mai citesc și alte cărți ale autoarei, căci îmi voi continua obiceiul de a epuiza tot ce a scris un autor care mi-a plăcut atât de mult.

Cartea se găsește acum și pe Libris și transportul este gratuit prin curier dacă aveți o comandă mai mare de 30 de ron.