Publicat în Recenzii

Fata dinainte – J. P. Delaney [recenzie]

fata

 

Siguranța și confortul au devenit un lux, pentru care mulți dintre noi nu au resursele necesare să plătească. Unde te afli în siguranță? În propria casă? Dar dacă aceasta tocmai ți-a fost spartă, în mijlocul nopții? Unde te simți confortabil? Acasă? Dar dacă aceasta este locul care îți aduce cel mai mult aminte de Isabel, fetița care a murit înainte ca ea să existe cu adevărat?

Emma și Jane sunt două tinere, care seamănă izbitor, pe care le leagă două lucruri: o dramă personală recentă și faptul că au locuit, la un moment dat, în misterioasa casă One Folgate Street. Poveștile celor două tinere se întrepătrund în timpul povestirii, iar cititorul ajunge să le cunoască treptat, pe fiecare. Doar că la un moment dat, Jane, actuala locatară a casei ajunge să caute indicii prin care să o cunoască pe Emma, fiind extrem de intrigată de florile pe care le găsește în pragul casei, cu un bilet dedicat ei.

One Folgate Street este opera unui arhitect techno-minimalist, marcat de propria sa tragedie, care a creat o casă extrem de modernă, automatizată până în cele mai mici detalii, decorată minimalist și cu o întreagă listă de condiții pentru viitorii locatari. Foarte puțini aplicanți reușesc să treacă de condițiile impuse de proprietar, care, de fapt, le cere să renunțe la cam toate bunurile lor și să își rutineze viața, să și-o disciplineze și să și-o ordoneze. Nu sunt accepte dezordinea, haosul, decorațiunile proprii, animalele de companie și chiar intimitatea. Casa este legată la un sistem inteligent, care monitorizează cele mai mici detalii ale locatarilor, de la dietă, la exerciții fizice, somn și activități zilnice. Periodic aceștia trebuie să completeze un chestionar, pentru a putea refolosi casa. Totul la un pret extrem de mic și de convenabil.

Emma acceptă să se mute aici cu partenerul ei de viață, Simon, ca urmare a jafului căreia i-a fost victimă. Veniturile nu le permiteau o casă mai bună sau mai sigură decât cea veche, iar acolo Emma nu își poate găsi liniștea.

Jane și-a pierdut copilul cu 3 zile înainte de naștere. Toate năzuințele sale se spulberă, iar apartamentul ei nu face decât să îi aducă aminte de aceste eșec. Nici la locul de muncă nu se poate întoarce, căci era deja în concediul de maternitate și ei au angajat pe altcineva în locul ei. Astfel, un apartament impersonal, lipsit de orice amintire, este tot ceea ce crede că o va face să meargă mai departe.

Dar amândouă se îndrăgostesc de excentricul proprietar, care are un mod foarte direct de a le aborda și, într-un mod extrem de straniu, repetă cu ele același scenariu. Când Jane află că Emma a fost ucisă, iar soția arhitectului, care îi semăna și ea la fel de mult ca Emma, a murit în condiții oarecum ciudate, se află în fața unei grele decizii.

Cartea este captivantă, cele două personaje fiind extrem de diferite, în ciuda asemănării fizice. Intriga se complică, iar sfârșitul este absolut minunat. Chiar și titlul capătă noi valențe la sfârșit; vă recomand să citiți totul, până la ultima pagină a cărții. Este o carte ce se citește foarte repede, curiozitatea nelăsându-te să o pui la o parte. Turnurile de situație sunt extrem de interesante și mi-au adus aminte uneori de Fata dispărută.

Cartea se poate găsi, la reducere, pe Libris și Elefant.

Publicat în Recenzii

The Breakdown – B.A. Paris [recenzie]

29438850

 

Ce faci când propria ta minte începe să îți joace feste, când memoria ta are aparent niște lipsuri neexeplicabile? Adaugi la acest lucru o crimă ce s-a petrecut la scurt timp după ce tu ai trecut pe lângă mașina victimei, dar din cauza propriei frici nu te-ai dat jos din mașină să verifici de ce staționează acolo, iar apoi afli că victima este o nouă cunoștință, ce ți-a plăcut foarte mult. Iar ingredientul final… mama ta a murit suferind de demenție, ce se instalase foarte devreme, puțin după vârsta ta actuală. Toate acestea sunt ingredientele noului thriller scris de B.A. Paris, autoarea cărții În spatele ușilor închise.

Audible mi-a oferit și luna aceasta o carte la alegere, ca urmare a abonamentului meu. Am ales noul thriller al lui B.A Paris, The Breakdown. Deocamdată nu a fost tradus în limba română, dar cred că urmează curând, având în vedere că În spatele ușilor închise a prins bine la public.

Cele două thrillere ale autoarei nu au kegătură unul cu celălalt, subiectele sunt diferite, deși protagonistele sunt femei. Victime. Ambele reușsesc, prin resurse proprii, să depășească situația și să se salveze. Dar cam acestea sunt singurele asemănări. Dar în timp ce eroina din În spatele ușilor închise era o femeie căsătorită cu un abuzator, ce o șantaja cu abuzurile asupra surorii sale cu sindrom Down, de data aceasta situația este total schimbată.

Cass este o profesoară din suburbii, care după petrecerea de terminare a școlii se întoarce acasă. Deoarece se apropie o furtună, soțul ei iubitor, Matthew, îi spune să nu cumva să vină pe scurtătură, prin pădure, ci să aleagă ruta mai lungă, mai sigură. Dar furtuna o prinde pe drum, abia vede pe unde merge și se gândește că, totuși, 15 minute prin pădure sunt mai sigure decât 45 de minute pe drumul principal. Drumul o înspăimântă teribil, iar când mai are 5 minute până acasă vede o mașină trasă pe dreapta. Este împărțită între dorința de a ajunge cât mai repede acasă, fără ca soțul ei să descopere că nu îi urmase sfatul și datoria pe care o simte de a ajuta persoana oprită în mijlocul furtunii, la marginea drumului izolat, din pădure. Oprește în fața mașinii staționate, dar deși vede că este o femeie la volan, aceasta nu dă nici un semn, nu face semn cu farurile, nu claxonează, nu se dă jos din mașină pentru a cere ajutor. Tocmai lipsa de reacție a acestei femei p face pe Cass să își continuie drumul, hotărâtă să telefoneze poliției sau firmei de tractări auto când ajunge acasă și are semnal la telefon.

Aceasta este însă ultima zi normală din viața lui Cass. A doua zi află că femeia pe care o văzuse în mașină a fost victima unei crime oribile, ca mai apoi să afle că era Jane, cea pe care o întâlnise recent la o petrecere și cu care ieșise la prânz în oraș, pe care o plăcuse atât de mult. Din acea zi vinovăția nu o va părăsi. Cum a putut trece pe lângă mașină și să nu se dea jos să o ajute? Dar dacă a văzut-o criminalul? Dacă acesta acum plănuiește să o omoare și pe ea, pentru a elimina eventuali martori? Dar cum să mprturisească ce a făcut? Toți o vor judeca, o vor considera o persoană oribilă! Cine trece pe furtună pe lângă o mașină avariată și nu îi oferă ajutor?

Matthew, soțul lui Cass, este un bărbat minunat. Sunt căsătoriți de un an și s-a dovedit sprijinul de care Cass avea nevoie după moartea mamei sale. Aceasta suferise de demnție, iar Cass a fost cea care a îngrijit-o, chiar și atunci când mama sa nu o mai recunoștea. La moartea mamei sale Cass s-a trezit o persoană bogată, din senin, ea neavând nici o idee ce avere aveau părinții săi. Acum îi mai avea alături decât pe soțul ei și Rachel, prietena sa din copilărie, pe care părinții ei o considerau ca pe propria lor fiică.

Din acea noapte fatidică viața lui Cass se schimbă. Începe să uite tot mai des, episoade din ce în ce mai importante. Vinovăția o copleșește, iar telefoanele anonime, în care nu aude nimic, dar care revin obsesiv, nu fac decât să îngreuneze situația. Doctorul îi pune verdictul de demenție instalată prematur, iar medicația datî de el o face să uite de tot și toate. Până într-o zi, când o mică informație îi răstoarnă universul…

Varianta audio a acestei cărți este cu adevărat impresionantă. Povestirea la persoana I, detaliile, fac ca boala să fie aproape palpabilă. Este foarte ușor să identifici vocea naratoarei cu vocea personajului principal, simțind cu toate simțurile frica, nesiguranța și vinovăția lui Cass. Iar turnura este cu adevărat remarcabilă.

Abia aștept să fie tradusă și la noi această carte!

Publicat în Recenzii

Te las sa pleci – Claire Mackintosh [recenzie]

1071757

 

Cartea mi-a atras atenția pe Facebook, unde mai multe persoane din grupurile cititorilor de cărți vorbeau frumos despre ea. Dar eu după ce am citit 3 pagini, am regretat că am început-o, dar era prea târziu. De ce am regretat? Căci aborda cea mai mare teamă a mea, ca părinte, aceea că unul dintre copiii mei ar putea fi accidentat de o mașină. Dintotdeauna am avut această teamă, transformată uneori în panică, iar modul realist în care descrie Claire Mackintosh accidentul te face să vizualizezi totul, să simți panica mamei. Tulburător. Dar a trebuit să o citesc până la capăt, cu speranța că va avea un sfârșit fericit și mi se va șterge frica.

Te las să pleci este despre frică. Acea frică pură, absolută, care îți paralizează simțurile, îți întunecă judecata, până la leșin fizic. Acea frică ce face închisoarea să pară un loc sigur și un refugiu acceptabil.

Ca orice thriller care se respectă, cartea are o întorsătură spectaculoasă și se transformă. Ajungi la un moment dat să te îndoiești că ai citit cartea cu atenție, că sigur ai pierdut ceva, căci nu îți explici ce tocmai ai citit. Și cauți cu frenezie o explicație în următoarele pagini. Și explicația face cartea să se transforme. Nu mai este vorba de trauma unei mame, nu doar atât. Este trauma unei femei abuzate și mai ales mintea unui psihopat.

Mi-a plăcut modul în care Claire Mackintosh a reușit să descrie frica, manifestările ei. Cum a creat profilul de victimă, extrem de realist. Dar personajele sale sunt, uneori, incomplete. În privința Jennei și a lui Ian, face o treabă extraordinară. Chiar și a lui Bethan și Iestyn, dar mi-ar fi plăcut să fie mai profundă în privința lui Patrick, Eve, Kate, Mags. Sunt mult prea plate pentru a fi credibile.

Motivul pentru care i-am dat 4 steluțe pe Goodreads a fost sfârșitul. Nu sfârșitul propriu-zis, căci el este un clasic al romanelor de suspans, ci deznodământul. S-a precipitat prea mult la sfârșit, neexploatând cum se cuvine potețialul acțiunii. Anya este inconsistentă de-a lungul povestirii, de la o mamă caldă, la o descriere rece, apoi iarăși un impuls de vivacitate, să rămână o remarcă în discuțiile altora.

Dar nu regret că am citit-o. Deși la început pare că autoarea practic atinge corzile profunde ale temerilor mamelor, acest lucru rămâne în fundal, atunci când romanul ia o turnură neașteptată. Accidentul nu mai este doar un accident, este doar o piesa de puzzle într-un tablou mult mai sumbru. Aș fi regretat să pierd toată imaginea, dacă aș fi rămas doar cu imaginea inițială a romanului. Este însă un cârlig foarte bun pentru a ține atenția cititorului.

Cartea se află la reducere pe Elefant și pe Libris.

 

Publicat în Recenzii

Ragdoll – ultima ta zi, Daniel Cole [recenzie]

1193957

 

Tocmai terminasem In spatele usilor inchise și rămăsesem cu chef de a citi ceva la fel de antrenant și palpitant. Am văzut recenzia Ancăi de la această carte și cu doar câteva cuvinte cheie m-a convins că această carte trebuie să fie următoarea. Cum era vineri la prânz, nu aveam nici o șansă să obțin cartea în format fizic mai devreme de luni și răbdarea nu este punctul meu forte atunci când îmi doresc ceva. Am cumpărat-o de pe Amazon, pentru Kindle și am și început să o citesc… și să citesc… și să citesc, până am terminat-o.

Ragdoll este acea carte care te face să ai apoi pretenții mai mari de la orice serial polițist, ori roman din acest gen. Are o acțiune densă, cu o mulțime de schimbări bruște, de evenimente, care îți țin mintea ocupată, într-o căutare frenetică a vinovatului. De-a lungul cărții ai impresia că știi cine este vinovatul, bănuiești cel puțin vreo 3 persoane, dar nu faci decât să te înșeli, căci este imposibil să îți dai seama cine este criminalul.

Dacă În spatele ușilor închise l-am citit pe autoscroll, în viteză, Ragdoll nu este la fel. Citind ambele cărți în engleză am putut face ușor comparația între stilurile în care au fost scrise. Ragdoll seamănă ca stil cu serialul britanic Sherlock (2010 – ), parca auzeam răsunând în urechi accentul britanic, în timp ce B.A. Paris scrie în fraze extrem de simple și curate.

Ragdoll înseamnă o păpușă din cârpe, iar criminalul pe care William „Wolf” Fawkes trebuie să îl găsească primește numele de Ragdoll Killer după ce este găsită o astfel de „păpușă” alcătuită din șase corpuri diferite, cusute împreună. Evident, presa este în delir după un astfel de subiect, având în vedere că misteriosul criminal face publică o listă cu următoarele șase victime, împreună cu data morții lor. Ultimul pe listă este însuși Wolf, ceea ce face miza să fie cu atât mai importantă.

Orice v-aș povesti din carte ar fi un spoiler și trebuie să descoperiți această carte singuri, cu toate detaliile picante, cu toate rutele false pe care veți fi conduși de propria imaginație. Este o carte care merită citită pe nerăsuflate, chiar dacă vă răpește tot weekendul, așa cum am pățit eu. Deși weekendurile mele sunt foarte aglomerate, am ținut cartea mereu cu mine și am citit printre picături, până am terminat-o. Deja la ultimele pagini nu mai aveam răbdare să văd deznodământul, să aflu cine era, de fapt, criminalul. Mi se părea că se mișcă cam greu, ar avea nevoie de o Penelope Cruz (pentru cunoscători 😀 ) cu acces la toate bazele de date, să le ușureze căutările.

Și acesta este doar începutul, se anunță o continuare a cărții, mai incitantă și mai complicată ca prima parte. Eu aștept. Dar nu cu răbdare 🙂

Aceasta carte poate fi comandată de pe Libris, cu transport gratuit, de aici. Lectura placuta!