Publicat în Recenzii

Asasin la feminin [seria Alina Marinescu] – Monica Ramirez [recenzie]

21558829_1447898951914566_6811485623807784330_n

 

Un roman care îți taie respirația la propriu. Un roman care îți tensionează corpul în așteptarea deznodământului. Un roman care îți crează o stare de așteptare incredibilă. Incitare la superlativ!

Nu îmi amintesc vreun roman care să mă fi făcut până acum să aștept cu atâta nerăbdare să îl reiau. Abia așteptam să termin treaba să văd ce a mai făcut Alina. Am trăit alături de ea toată tristețea, dar și toată fericirea.

Asasin la feminin este primul volum al seriei Alina Marinescu, scrisă de Monica Ramirez cu măiestrie. Este o serie de cărți ce se poate înscrie în genul spionaj-romance, căci îmbină lumea spionajului și contraspionajului cu o frumoasă poveste de dragoste. De la prima până la ultima pagină am simțit, pe lângă talentul scriitoarei, grija pe care a acordat-o fiecărui paragraf în parte. Cartea este scrisă bine, șlefuită și îngrijită. Apreciez enorm acest efort al scriitorului de a-și îngriji scriitura și a-i da cea mai frumoasă formă.

Ceea ce este cu adevărat interesant este timpul în care este amplasată acțiunea, ceea ce îi dă o notă suplimentară de mister. Este vorba de ultimii ani ai epocii comuniste din România, când regimul era deja șubrezit, iar eforturile nomenclaturii trebuiau să crească pentru a ține în funcțiune angrenajul de represiune.

Alina Marinescu este o tânără frumoasă, deșteaptă, cu tot viitorul înainte, al cărui singur defect, în ochii Securității, este opoziția sa față de sistem, ura față de comunism. Ea întâlnește un bărbat misterios, de care se îndrăgostește, dar pe care ajunge să îl urască, atunci când își dă seama că scopul lui era altul, era acela de a o face parte din sistemul pe care îl ura.

Dinamica dintre ei îți creează tensiune, o stare de nerăbdare și de așteptare. Povestea lor, presărată de pericole de viață și de moarte, replici tăioase, momente amuzante, intimități incitante, este una memorabilă, ce te face să îți dorești să citești și restul seriei.

Alina Marinescu ajunge un spion, agent operativ, dar felul în care Monica Ramirez o descrie o face umană, palpabilă, credibilă. Nu devine agentul perfect, ci o tânără puternică, dar cu puncte vulnerabile, impuslivă, îndrăgostită irecuperabil de Alex, pe care îl și urăște, atunci când îl consideră responsabil pentru ceea ce i se întâmplă. Dar Alex este singurul căruia îi pasă cu adevărat de ea, cel care ajunsese în sistem la fel ca ea.

Alex este agentul perfect. Recrutat de tânăr, acesta este dezumanizat de serviciile secrete, transformat în mașină care execută ordinele cu perfecțiune, până când o întâlnește pe Alina, care îi redă speranța și dorința de a se elibera din sistem. Dar antrenamentele, torturile, misiunile executate, pericolele la care este expusă familia sa la cea mai mică greșeală a lui, îi fac alegerile de neînțeles pentru Alina. Dar Alex are o strategie menită să îi salveze pe amândoi. Va reuși el să o salveze și să trăiască o viață normală? Asta ne rămâne de văzut în urmatoarele volume, pe care abia aștept să le citesc.

Știam că această carte a fost scrisă inițial în engleză și apoi tradusă, dar citind, nu am regăsit nici o ezitare de traducere, totul părea mult prea firesc, ca și cum traducătorul a citit gândurile autorului, a cunoscut prea intim intenția autorului în alegerea cuvântului. O înțepătură de gelozie m-a cuprins și m-am uitat repede să văd cine a fost translatorul atât de iscusit al romanului. Si apoi m-am relaxat și totul s-a limpezit. Romanul a fost tradus în limba română de autorarea însăși. De aici naturalețea. De aceea nu se simte că a fost scris în altă limbă și apoi tradus.

Ca de obicei, am încercat o recenzie fără prea multe spoilere. Romanul merită cu adevărat citit, mi-a reclădit încrederea în literatura română contemporană, mi-a stârnit curiozitatea de a citi în continuare și restul de 10 (!!!) cărți scrise de ea.

Reclame
Publicat în Recenzii

Camasa lui – Augustina Siman [recenzie]

de vorba cu emma

Această carte a venit la pachet cu De vorbă cu Emma, despre care am scris aici. Din păcate i-a împărtășit nu numai abalajul, ci și percepția mea.

Augustina Șiman este o scriitoare tânără din R. Moldova, foarte apreciată și premiată. Este autoare de versuri și proză scurtă. Cămașa lui este o colecție de proză scurtă, dar care pe mine nu m-a dat pe spate. Scrie frumos, are acea sensibilitate și emoție pe care eu am găsit-o doar la persoanele din R. Moldova. Acesta este un aspect pe care l-am apreciat din tot sufletul la carte.

Dar în rest? Aceleași clișee despre dragoste. Chiar de-a lungul cărții se repetă niște imagini create de ea, care deja la a treia citire devin obositoare. În rest vorbește precum o femeie ajunsă la 50 de ani ce privește retroactiv relațiile pe care le-a avut și le dedică o scrisoare, care să le descrie. Deci valoare autobiografică mă îndoiesc să aibă. Rămân niște cuvinte aranjate în pagină, care să dea bine la unele cititoare, care să viseze că asemenea sentimente vor trăi și ele.

Din nou niște postări de blog ce au ajuns carte. O carte înfoiată, să pară mai consistentă, presărată din plin de pagini de titlu – file de titlu, de fapt, imagini, font mare și spațiu mare între rânduri. Chiar îmi aduce aminte de referatele pe care le lungeai artificial, să impresionezi profesorul sau să atingi limita impusă.

Coperta este superbă. Și cam atât. Dezamăgire totală.

Publicat în Recenzii

De vorba cu Emma – Vitali Cipileaga [recenzie]

20917085_1462933637121987_501193206_n

De când am început acest blog mi-am pus în cap să scriu recenzii pentru toate cărțile pe care le citesc de acum încolo, chiar și pentru cărțile din trecut, când mai am timp. Eram (și încă mai sunt) hotărâtă să găsesc aspectele pozitive ale oricărei cărți, chiar dacă pe mine nu m-a cucerit în mod special. De această hotărâre am nevoie din plin pentru această recenzie.

Vitali Cipileaga este un blogger din R. Moldova, autorul site-ului devorbacutine.eu . Acesta a cunoscut un succes enorm, într-un timp foarte scurt, atât în România cât și în Republica Moldova. Acestea sunt informațiile pe care le găsim și pe coperta cărții și pe mai toate site-urile. În rest numai elogii la adresa celor două cărțile ale sale, În umbra pașilor tăi și De vorbă cu Emma.

Este o carte în care trebuia să mă regăsesc, bărbat sau femeie și să găsesc o cale către sufletul meu. Dar am găsit o mulțime de clișee. Frumos scrise. Dar la urmă, tot niște clișee. Nu de genul Poptămaș, trebuie să îi acord acest credit.

Dacă citind Coelho aveti deja-vu-uri și impresia unui clișeu ambalat frumos, citind De vorba cu Emma aveți impresia că citiți o carte scrisă de Coelho în adolescență. Da, cred că Vitali Cipileaga are suficient talent încât să ajungă un scriitor mai profund, dacă își propune acest lucru. Mi-e teamă însă că va continua să publice carte după carte, cu un marketing și mai agresiv, care vor vinde.

Sincer, regret că am cumpărat-o. Dacă aș fi răsfoit-o într-o librărie înainte, nu aș fi cumpărat-o. Sunt hotărâtă să stau departe de acest gen de cărți, rezultate prin adunarea unor postări de pe blog, ambalate frumos.

Aspecte pozitive: copertă frumoasă, format grafic interesant, unele pagini conțin doar un citat, aranjat altfel în pagină, fix ca o postare de Fb. Face cartea să fie mai alertă. Mi-a plăcut că majoritatea paragrafelor au ideea principală bolduită la început. Dialogurile sunt drăguțe

Aspecte negative: cartea NU are consistență. Sunt pur si simplu niște idei înșiruite, clișee peste clișee. Ultimele pagini conțin povești de dragoste ale cititorilor, care fac cititul și mai chinuitor, căci nu au fost cotrectate suficient și conțin multe typo. Prețul este enorm față de valoarea cărții. Reflectă marketingul investit în carte, nu valoarea cărții.

Dacă aș fi avut această carte la coada deja cunoscută de la pașapoarte, ar fi fost o metodă mai bună de a petrece timpul. Dar, în rest, nici măcar pe plajă nu aș fi citit-o.

 

Publicat în Recenzii

Ultima scrisoare de dragoste – Jojo Moyes [recenzie]

985173

 

Din planul pentru luna iulie a făcut parte și Ultima scrisoare de dragoste (Last Letter from your Lover), de Jojo Moyes. Vă spun direct concluzia: mi-a făcut vacanța mai frumoasă. Un criteriu imbatabil, pentru mine.

Ultima scrisoare de dragoste este un roman ce se desfășoară pe două planuri, aflate la 40 de ani distanță, dar care ajung să se întrepătrundă și să se rezolve unul pe celălalt, într-un mod nebănuit.

Romanul începe cu povestea lui Ellie, o jurnalistă în ascensiune, care trăiește o poveste de dragoste cu un bărbat însurat. Relația lor este tipică, din partea lui. Îi oferă niște întâlniri ocazionale, pline de pasiune, câteva mesaje care să nu îl comprimită. Ea este atât de îndrăgostită de el, încât nici nu își dă seama că această relație este destinată eșecului. Când prietenii încearcă să îi spună ceea ce și propria conștiință încearcă să îi spună, nu face decât să încerce să se convingă singură că nu face rău nimănui. Relația lor este un mare clișeu, iar scuzele ei să acopere vinovăția propriei conștiințe sunt alte clișee. Dar această relație îi influențează și cariera, căci articolele sale nu o mai mulțumesc pe șefa ei.

Tocmai provocarea de a găsi un subiect senzațional pentru ziar o face să descopere o scrisoare veche de 40 de ani, în care un bărbat evident îndrăgostit îi cere iubitei sale să își părăsească soțul. Dorind să scrie un articol bun, să își răspundă unor întrebări cu privire la propria poveste de dragoste, cercetează subiectul tot mai mult, simțind că se poate regăsi în povestea lui Jennifer. Astfel descoperim a doua poveste de viață.

Jennifer Sterling este soția unui magnat al azbestului, soția ideală: frumoasă, inteligentă, cu simțul umorului, gazda perfectă pentru petrecerile soțului său, cu care acesta se poate mândri în înalta societate. Însă dincolo de aparențe este o femeie blazată, neapreciată de soț, care se îndrăgostește fulgerător de un ziarist atipic, interesat de zona Africii Centrale și de conflictul din Congo. Acesta fusese detașat de ziar în zonă și reîntors la redacție nu își poate găsi locul. Acceptă să scrie un articol despre soțul lui Jennifer, dintr-un amestec de dispreț pentru lumea lor, de amuzament, necesitatea scrierii unor articole care să îl mențină angajat. Însă întâlnirea cu Jennifer îi dă toate planurile peste cap.

Povestea de dragoste a celor doi este scrisă sub forma unui puzzle, ce ni se dezvăluie pe măsură ce Jennifer își recapătă memoria, ca urmare a unui accident de mașină, ce a avut loc exact în momentul în care își părăsea soțul. Acest dute-vino cronologic este pe alocuri confuz pentru cititor, dar intensitatea sentimentelor descrise, ritmul alert al desfășurării acțiunii, curiozitatea stârnită, compensează pentru confuzie.

Ellie descoperă în scrisorile lui Boot pentru Jennifer ceea ce îi lipsește din propria relație. Își dă seama că bărbatul de care este îndrăgostită nu îi răspunde sentimentelor, este doar o aventură pentru el.

În a treia parte a romanului cele două planuri se întrepătrund, când Ellie o întâlnește pe Jennifer și se îndrăgostește de un bărbat care este la rândul lui îndrăgostit de ea. Vă las pe voi să descoperiți finalul, merită cu adevărat, este surprinzător.

Este o carte ideală de citit în moment de răscruce ale vieții, când deciziile par greu de luat. Te ajută să te privești din exterior, să te detașezi de emoții și să îți analizezi viața. Este o carte care te face să îți dorești să vezi ce se întâmplă cu personajele sale.

Publicat în autori

Jojo Moyes [autori]

jojo-moyes-recommends

 

Jojo Moyes este o scriitoare britanică, născută și crescută în Londra. Este absolventă a London University și a făcut un curs de specializare în jurnalism. A lucrat ca jurnalistă timp de 10 ani, atât în UK, cât și în Hong Kong, iar experiența ei ca jurnalistă o putem regăsi și în unul dintre romanele sale, Ultima scrisoare de dragoste. 

Din 2002 este scriitoare cu normă întreagă, căci s-a dedicat exclusiv romanelor sale. Până în acest moment a publicat 12 cărți, mare parte din ele traduse în multe limbi. Dintre acestea cinci sunt disponibile și în limba română.

Cel mai cunoscut roman al său este Înainte să te cunosc (Me Before You), care a fost și ecranizat. Acesta a readus în discuție un subiect spinos, eutanasia, printr-o poveste de dragoste imposibilă, cu final dramatic. Acest roman a fost vândut în peste 8 milioane de exemplare în întreaga lume. Continuarea romanului, După ce te-am pierdut (After you) nu s-a bucurat de același succes, lipsindu-i dramatismul și impactul primei părți.

Romanele sale aduc în centrul atenției femei deosebite, puternice, care ies din banalul existenței cotidiene și demonstrează că nu trebuie să fii extrem de bogată, ori cu un statut social înalt pentru a reuși în viață. Aceste personaje, conturate puternic, trec prin experiențe care le dezvăluie adevărata forță. Spre exemplu, atât Lou (Înainte să te cunosc), cât și Jess, sunt femei simple, cu joburi obișnuite, în căutarea unui drum în viață. Ele nu se cunosc pe ele însele suficient, nu își valorifică potențialul, sunt implicate în relații banale, în care nu sunt apreciate. Dar întâlnesc bărbatul care le va da universul peste cap, le va face să lupte pentru un viitor mai bun, pentru împlinire personală și profesională.

Jojo Moyes nu se teme să facă incursiuni în tumultoșii ani ’20 sau ’60, pentru a aduce la iveală femei interesante, puternice, demonstrând că, în definitiv, nu ne-am schimbat atât de mult.

Ea a câștigat câteva premii importante pe romanele sale, ceea ce a ridicat și mai mult ștacheta pentru ea însăși. În prezent ea locuiește la ferma familiei, în Essex, alături de soțul ei, jurnalist, și cei trei copii ai săi.

O listă a lucrărilor sale:

  • Sheltering Rain (2002)
  • Foreign Fruit (2003)
  • The Peacock Emporium (2004)
  • The Ship of Brides (2005)
  • Silver Bay (2007)
  • Night Music (2008)
  • The Horse Dancer (2009)
  • The Last Letter From Your Lover (2010) – Ultima scrisoare de dragoste, Editura Litera
  • Me Before You (2012) – Înainte să te cunosc Editura Litera
  • Honeymoon In Paris (2012)
  • The Girl You Left Behind (2012) – Jertfa iubirii, Editura Litera
  • The One Plus One (2014) – Un bărbat și o femeie (Editura Litera)
  • After You (2015) – După ce te-am pierdut – Editura Litera

 

Recenzii disponibile pe blog:

Jojo Moyes – Un bărbat și o femeie [recenzie]

Publicat în Recenzii

Jojo Moyes – Un bărbat și o femeie [recenzie]

20158177_1434650136617004_479086806_n

 

Jojo Moyes, autoarea cunoscutelor romane Înainte să te cunosc și După ce te-am pierdut, a scris între cele două romane care au consacrat-o romanul Un bărbat și o femeie, în original The One Plus One. Este o carte simplă, cu o poveste a Cenușăresei moderne.

Jess Thomas este mama a doi copii speciali, pe care se chinuie să îi crească frumos. Ea are două joburi, menite doar să îi plătească facturile, mult sub capacitatea ei. În timpul liceului rămăsese însărcinată cu Tanzie și refuzase să renunțe la sarcină, în ciuda îndemnurilor tuturor. După numai câțiva ani, alături de ea și soțul ei vine să locuiască și băiatul lui dintr-o altă relație. Soțul ei, ce caută doar să dea o mare lovitură cu o afacere, pleacă de lângă ei, invocând o depresie, lăsând-o pe Jess să se descurce singură, cu cei doi copii. Ambii copii sunt speciali: Nicky este un adolescent gothic, care este adeseori bătut de golanii din școală, iar Tanzie este un geniu în matematică.

Tocmai dorința de a-i oferi lui Taznie șansa de a participa la o olimpiadă, ce i-ar fi plătit taxele la o școală privată bună, o aduce pe Jess în situația de a-l cunoaște pe Ed, un ITist ce se îmbogățise de pe urma softurilor create de el, dar care se află în mari probleme legale din cauza unor tranzacții la bursă.

Ed îi duce pe cei trei, plus un câine mare și mirositor, până în Scoția, la olimpiadă. Pe drum, aceștia trec prin tot felul de peripeții, ceea ce îi face să se cunoască unul pe celălalt, pe ei înșiși și să se îndrăgostească. Dar soluțiile problemelor lor sunt grele și vor trebui să lupte pentru a se pune pe picioare. Abia după ce fiecare își rezolvă individual problemele, cei doi se regăsesc.

Aceasta este o carte ideală de vacanță, eu am citit-o pe o plajă din Vama Veche. Sau o carte de citit seara, după o zi grea, va fi tocmai bună pentru relaxarea dinainte de culcare.

Publicat în Recenzii

Ea și El. Biografia unei relații – Aurora Liiceanu [recenzie]

Ea-si-El.-Biografia-unei-relatii-3-195x300

Vă spuneam zilele trecute despre această carte, că mi se pare tulburătoare. De ce tulburătoare? Căci te face să îți pui întrebări despre relația în care te afli. Este îndeajuns? Te face fericită? Ori este o relație bazată pe cârlige, teorie pe care o dezvoltă de-a lungul mai multor capitole?

Aurora Liiceanu îmbină, la fel ca Oliver Sacks în Bărbatul care își confunda soția cu o pălărie, pe care îl și citează în carte, ficțiunea cu studiul psihologiei. Astfel, cititorul are parte de o trecere în revista a numeroase cunoștințe de psihologie, teorii, dar și experiența de viață.

Cartea este scrisă sub forma unui dialog între o femeie matură, care trece prin depresia ieșirii dintr-o relație de aproximativ 10 ani cu un bărbat însurat, și autorare, psiholog și prietenă. Împreună încearcă să analizeze sentimentele femeii, ce a dus la ruptură și, inevitabil, este analizat și el, în relația pe care o are cu soția lui.

În fiecare carte scrisă, autorul se dezvăluie pe el însuși, părticele din el se regăsesc în carte. După ce am terminat cartea, am fost curioasă să citesc mai multe despre Aurora Liiceanu, iar cele citite m-au făcut să revăd în minte cartea cu alți ochi. Mare parte din povestea femeii mature, care își dezvăluie viața psihologului, este, de fapt, viața Aurorei Liiceanu. Aceasta dezvăluia într-un interviu publicat în Revista Tango, pe care îl puteți citi aici , despre dragostea ei pentru un polonez, despre relația scurtă cu Gabriel Liiceanu, toate detalii pe care le dezvăluie femeia psihologului. Rămâne atunci să ne întrebăm, relația din care iese EA este o relație a autoarei, pe care și-o analizează singură?

După cum spuneam, eu citesc în funcție de starea pe care o am, evenimentele care se întâmplă în viața mea. Aceasta este o carte pe care să o citești oricând, după ce închei o relație, când începi o relație, în vacanță sau acasă, ori când vrei să îți faci o evaluare a direcției în care merge viața ta.