Publicat în Recenzii

Te vad! – Marina Neagu [recenzie]

te-vad---vol-2-al-seriei-urlet-in-tacere_1_fullsize

 

Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor, mai ales în cazul Sarei. Suferința te face câteodată mai oarbă decât dragostea, iar ca urmare a sacrificiului primești în schimb o trădare. În cine poți avea încredere? În prieteni, în persoana pentru care te-ai sacrificat? Care este limita între vis și realitate? Ce știi sigur și ce este doar o iluzie?

Suspanul început în Urlet în tăcere atinge cote maxime. Lumea Sarei se complică, coșmarurile se dezlănțuie, în formă umană, protectorii fraternizează cu ei, iar fiecare informație pe care o descoperă complică enigma pe care încearcă să o dezlege. În cine poți avea încredere?

După ce Sara face sacrificiul suprem, Markus pare că o alege pe Sarula. Inima Sarei este sfâșiată, nu mai vrea să aibă legătură cu nimic din acea lume. Și-a recăpătat vocea și plănuiește să își recapete viața. Neavând la cine să apeleze, îi mărturisește Laurei, mătușa sa, totul. Dar spre surprinderea ei, Laura nu este șocată. Nici ea nu este străină de poveste, mereu a fost conștientă de moștenirea primită și de identitatea adevărată a Sarei.

După ce am citit pe nerăsuflate primul volum, faptul că deja aveam Te văd! a venit ca o adevărată bucurie. În aceeași noapte m-am apucat de ea și nu am lăsat-o din mână până nu am citit aproape jumătate. Dar dacă fatasticul s-a insinuat încet, încet, în primul volum, în cel de-al doilea nu are de gând să menajeze cititorul.

Te văd! este un șir lung de scene intense, fantastice, dinamice, pline de interacțiune între Sara și coșmaruri, Sara și Markus, Sara și Sarula și lista poate continua. Scenele uimesc prin detaliile bine punctate și unicitatea imaginilor. Intriga este alertă, schimbările de ritm te fac și mai curios și de la prima pagină încerci, alături de Sara, să afli adevărul. Povestea este cu totul inedită, nu ai cum să prezici ce se va întâmpla sau cine spune adevărul.

Iar sfârștiul, chiar sper să existe un volum III al acestei povești, nu are cum să se termine așa! Am citit și versurile de la sfârșit, încercând să găsesc indicii cu privire la o posibilă continuare. Dar la sfârșitul primului volum scria clar că urmează un al doilea, deci chiar și cei care au cumpărat cartea imediat după apariție știau că îi mai așteaptă un alt volum. Plus acțiunea era foarte evident că va urma. Dar acum? Dacă se termină așa? Sper din tot sufletul că Marina Neagu se va îndura de noi și va continua povestea Sarei. Am căutat și pe Goodreads, în speranța că voi găsi în comentarii ceva indicii, poate cineva a intuit mai bine că mai urmează ceva.

La fel ca primul volum, și acesta poate fi cumpărat la un preț extrem de mic de pe Elefant. Pentru că am citit această carte după ce terminasem lectura săptămânală din plan, voi adăuga la fondul de economii dublul prețului plătit pe ea, adică 32 de ron.

Publicat în Recenzii

Caraval – Stephanie Garber [recenzie]

20429785_1443683485713669_553261468781538651_n

 

Nu îmi plac cărțile fantastice. Un început foarte prost pentru o recenzie, dar este adevărul. Am citit câteva cărți fantastice, dar le-am ocolit cu bună seamă în ultimii 10 ani. Sincer, nu știam că este fantastică. Am acceptat provocarea unui club de lectură, de pe grupul @Crâmpeiedesuflet. Dar NU regret. Cartea nu e rea, nici pe departe. Nu este cea mai bună carte fantastică, nici pe departe, dar NU este o carte proastă. Dar să începem cu începutul, așa cum se cuvine.

Deschid carte, citesc primele rânduri… șoc și groază. Ce să fac? Abandonez totul? Am cumpărat-o [zice vocea rațiunii zgâricite chibzuite]! Dar nici cu timpul nu stau grozav, urmează să plec, dar nu în vacanță, de această dată. Am ales compromisul, o voi citi foarte foarte repede 😀

Caraval este o carte fantastică, dar cu o limită, ceea ce pentru mine a fost un plus. Adică nu veți găsi elfi sau avatari. Persoaneje par cât se poate de reale, doar atemporale. Vag le-ai putea plasa la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, dar la fel de bine ar funcționa și cu 100 de ani mai devreme. De ce? Lipsește tehnologia, singurul mijloc de transport între insulele lumii ficționale este corabia. Universul cărții este format de mai multe insule, dominate de un stăpân, cu un calendar propriu.

Primele 100 de pagini nu mi-au spus cine știe ce. Mă hotărâsem că dacă nici următoarele 100 de pagini vor fi la fel, sting vocea zgârceniei și abandonez cartea. Apoi îmi dau seama că este 4 dimineața, peste câteva ore urma să plec, dar eu tot citeam, mă prinsese curiozitatea.

Cartea are oarecare umor, Scarlet Dragna este cât se poate de umană, în lumea aceea fantastică. Este copleșită de sentimente amestecate: dragoste pentru sora sa, frică față de tatăl său, primii fiori ai dragostei față de Julian, ambiție de a termina jocul, speranță că poate totul se va termina bine, dorință enormă de siguranță și de a face ceea ce este corect.

Deja eram curioasă cum se va termina jocul ce motivează cartea și să înțeleg ce este cu acest Caraval, cum se va termina jocul și cine este Legend. Mi-a plăcut modul subtil în care se desfășoară povestea de dragoste dintre Scarlet și Julian.

[SPOILER]

Ultimele 50 de pagini fac de fapt cartea să fie bună. Merită citită până la ultima pagină. De fapt până la penultima, căci la ultima pagină își dai seama că, de fapt, va trebui să mai citești o carte, pentru a afla cum se încheie povestea.

Ritmul cărții se accelerează, acțiunea se desfășoară rapid, toate persoanjele sunt aruncate în scenă, totul este plin de dramatism. Nu mai există nimic din atmsofera de bâlci, este vorba de moarte, sinucidere și pierdere.

[SPOILER]

Despre ce este de fapt vorba în carte?

Este povestea a două surori, fiicele generalului Dragna, un om tiranic, ce își pedepsește fetele crunt, neezitând să folosească bătaia, șantajul și chiar crima pentru a le controla. Scarlet este sora cea mare, protectivă, rațională, iar Donatella este sora cea mică, aparent nesăbuită. Scarlet urmează să se căsătorească cu un bărbat ce a cumpărat-o de la tatăl său, un străin, în care Scarlet își pune întreaga speranță că le va salva pe amândouă din mâinile tatălui. Mama lor a dispărut la un moment dat, în copilăria lor, dar nu este explicat motivul absenței ei, ea pur și simplu dispare, fără a-și lua lucrurile sau măcar rămas-bun de la fiicele ei.

Din copilărie, bunica Ana le povestea fetelor desre Caraval, un loc magic, condus de un om misterios, Legend, care o dată pe an, timp de 5 zile, desfășoară un joc plin de magie, iar cine îl câștigă primește împlinirea unei dorințe, dar la acest joc au voie să participe doar cei ce primesc o invitație de la Legend. De când era adolescentă, Scarlet îi scrie lui Legend și îl roagă să vină la ei pe insulă cu spectacolul lui sau să fie invitată. Doar în ultimul an Scarlet îi scrie supărată că nu mai este nevoie de invitația lui, căci se va mărita. Și tocmai atunci primește invitația, care o îmbie atât de mult. Vocea rațiunii îi spune că nu merită să riște căsătoria și evadarea din tirania tatălui pentru a-și trăi fantezia copilăriei. Dar Donatella nu se lasă păgubașă atât de ușor, iar planurile ei le vor duce pe amândouă la Caraval. Doar că anul acesta misiunea tuturor este să o găsească pe Donatella.

Voi mai citi a doua carte din serie? Se anunță că va fi publicată în 2018. Acum sunt curioasă să văd ce s-a întâmplat cu mama celor două surori, ce a promis Donatella în schimbul informațiilor despre Legend, unde vor ajunge Scarlet și Julian. Dar nu știu dacă această curiozitate va rezista până atunci.