Publicat în Recenzii

Natasa, barbatii si psihanalistul – Natasa Alina Culea [recenzie]

 

Despre curajul de a nu te mulțumi cu locul tău călduț, de a renunța la o relație pe termen lung, care nu este chiar atât de rea, dar nu te împlinește, deși știi că drumul pe care urmează să mergi nu este nici simplu, nici scurt, nici ușor. Asta da curaj!

Nu este un secret că Natașa Alina Culea este una dintre scriitoarele mele preferate, că îmi face atâta plăcere să îi citesc cărțile. La Gaudeamus am întâlnit-o și m-a fermecat definitiv. Tot acolo am luat și ultimele două cărți ce îmi lipseau din cele scrise de ea, printre care și Natașa, bărbații și psihanalistul. Mi-a plăcut foarte mult cartea, dar, recunosc, preferata mea rămâne Nopți la Monaco, deși, cum am mai spus, este greu de făcut un top al cărților sale, ele fiind atât de diferite, legate doar prin stilul deja inconfundabil al Natașei Alina Culea de a-și așerne gândurile. Fiecare roman al său aduce personaje unice, inconfundabile, bine conturate, cu simțăminte profunde, firi puternice, care nu se tem să își exprime personalitatea. Natașa, eroina acestei cărți, nu face nici ea excepție.

Natașa, bărbații și psihanalistul este prima carte semnată de Natașa, sub forma unui jurnal al unei tinere frumoase, dar cu prea puțin noroc în dragoste. Căci dragostea este și despre noroc, nu-i așa? Natașa, eroina cărții, este la fel ca și Fabian (Lupii trecututului), victimă a unei boli a secolului nostru: depresia. Acea bestie care te face să îți analizezi la sânge trăirile și viața și să nu găsești suficiente motive să fi mulțumit de ce vezi. Acesta este motorul care dă start cărții. Natașa se află într-o relație care nu o mulțumește, căci, undeva pe drum, cei doi s-au pierdut. Fără dramă, ea se desparte de iubitul ei de mult timp și se mută pe cont propriu.

Ceea ce urmează în viața Natașei este un drum bătătorit de multe persoane care refuză să se mulțumească cu puțin sau cu nimic, de dragul aparențelor, de frica eșecului sau din cauza singurătății. Natașa urmează să se cunoască în profunzime prin eșecul relațiilor ei, din cele mai diverse posibil. Uimitoare este puterea Natașei de a se dărui pe sine, de a intra în relații cu inima deschisă, de a se implica, deși știe cât de amare sunt despărțirile.

Natașa nu își pierde umorul și ironia/autoironia chiar și în cele mai negre situații, cum nu își pierde nici luciditatea și sinceritatea în a analiza ceea ce simte. Cartea abundă de autoanaliză, chiar dinainte ca ea să aibă prima întâlnire cu psihanalistul. Ceea ce te face și pe tine, cititor, să îți pui întrebări legate de existența ta, să îți analizezi relația în care te afli sau ce nu a mers bine în cele trecute. Întâlnirile cu psihanalistul nu fac decât să îi pună o oarecare ordine în analize și să îi impună un ritm anume.

Ai putea crede că Natașa este extrem de ghinionistă, căci una după cealaltă, relațiile se dovedesc a fi toxice sau dezastruoase. Are magnet aparte pentru bărbații însurați, care omit acest detaliu până mult prea târziu pentru Natașa. Dar cine a zis că drumul cunoașterii este scurt?

Avem în această carte un drum al inițierii și al cunoașterii, metamorfozat într-un șir de relații nefericite. Dar stați liniștiți, nu este un șir de lamentări și dramă, cronica unei nefericite care își plânge amarul. Dimpotrivă. Devii curios și nerăbdător să vezi când își va găsi Natașa sufletul pereche, care să o completeze și să o împlinească. După multe sesiuni de terapie, răspunsul îl găsește singură, în deșertul Saharei. Dar va fi un prinț pe cal alb? Va trebui să citiți cartea pentru a afla ceea ce a căutat Natașa în tot acest timp. Lectură plăcută!

 

Publicat în Recenzii

Identitati secrete [seria Alina Marinescu] – Monica Ramirez [recenzie]

22407538_1506741519407865_1633614238_n

Când credeai că o carte nu îți poate oferi mai mult suspans, că primul volum a ridicat ștacheta mult prea sus și ai o surpriză de proporții. Identități secrete, volumul 2 al seriei Alina Marinescu, îți oferă la fel de mult suspans ca primul volum și încă ceva în plus: o maturizare a personajelor și o nouă dinamică extraordinară dintre ei.

Dacă primul volum, Asasin la feminin , m-a lăsat cu gura căscată, al doilea volum nu m-a lăsat nici măcar 30 de minute să mă odihnesc înainte de a lua volumul 3 (avantajul de a începe o serie după ce au apărut toate volumele). De ce aș fi avut nevoie de odihnă? Pentru că niciodată nu am citit cu atâta înfrigurare și grabă ultimele pagini ale unei cărți, în căutarea unui semn de viață al unui personaj. Mi-aș fi dorit să stăpânesc mai bine tehnica citirii pe diagonală, ca să aflu mai repede ce s-a întâmplat cu Alex.

Dar să începem cu începutul. Cel de-al doilea volum începe cu relația tensionată dintre Alina și Alex. Ei au reușit să evadeze din ghearele SSO și sunt înrolați în Elite, o organizație atât de secretă încât ea oficial nu există, nu are siglă sau angajați oficiali. Pentru ei este un pas în față, căci în timp ce pentru SSO ucideau oponenții regimului comunist, acum luptă împotriva terorismului mondial, dar rămân multe chestiuni etice care le tulbură conștiințele. Alina își pune sub semnul întrebării propria identitate și mai ales iubirea dintre ea și Alex. Relația tumultoasă dintre cei doi le afectează munca, motiv pentru care Alina pleacă la filiala din Paris a Elite, ceea ce pentru Alex este devastator.

Descoperim două personaje evoluate. Alina nu mai este tânăra nesigură, aflată mereu în umbra lui Alex, eleva lui, cea care acceptă orice urmă de iubire din partea lui, căutând cu nesaț în ochii lui orice umbră de tandrețe. Acum este partenera lui pe teren, un membru al echipei, iar în privat nu se mai mulțumește cu firmiturile de afecțiune ale lui Alex. Își dorește totul, acel tot de care este conștientă că este absolut imposibil în lumea lor, a spionilor. Alex, în schimb, iese din carapacea indiferenței și a mașinii perfecte, ce dezvoltă și pune în aplicare misiuni perfecte. Sentimentele pentru Alina îi întunecă judecata, dar nu reușește să depășească zidul ridicat de ea.

Momentul sincerității lui Alex, atunci când îi dezvăluie secretul ce îl măcina, o îndepărteaza definitiv pe Alina. Alex este omul care de două ori i-a răpit libertatea. Prima dată forțat de SSO, dar a doua oară deoarece nu o poate lăsa liberă. După acest moment nimic nu mai este la fel între ei și în ciuda eforturilor lui, nu o poate recâștiga.

Dar să nu credeți că astea sunt toate surprizele acestui volum. Acesta, pe lângă multele misiuni în care sunt implicați cei doi, împreună sau separat, aduce o mulțime de personaje noi, care ne ajută să îi cunoaștem pe cei doi în profunzime. Aceste personaje sunt mult superioare lui Mihai și Irinei, cele două persoane sordide, călăii SSO, cu aceste personaje Alina și Alex interacționează complex, dezvăluindu-i în multe alte contexte, în afara jobului lor de spioni.

Dacă despre primul volum am spus că îți crează o tensiune interioară, o nerăbdare de a vedea ce se întâmplă mai departe, acesta declanșează o furtună. Am citit cartea în mai puțin de 24 de ore și apoi am început volumul 3, căci nu mai puteam tempera curiozitatea. Suferința Alinei este atât de palpabilă, Alex este atât de uman în trăirile lui, dezgolit de masca indiferenței și răcelii primului volum, încât nu poți lăsa cartea din mână.

Nu pot decât să vă spun lectură plăcută, nu aveți cum să ratați o astfel de serie!

Publicat în Recenzii

Asasin la feminin [seria Alina Marinescu] – Monica Ramirez [recenzie]

21558829_1447898951914566_6811485623807784330_n

 

Un roman care îți taie respirația la propriu. Un roman care îți tensionează corpul în așteptarea deznodământului. Un roman care îți crează o stare de așteptare incredibilă. Incitare la superlativ!

Nu îmi amintesc vreun roman care să mă fi făcut până acum să aștept cu atâta nerăbdare să îl reiau. Abia așteptam să termin treaba să văd ce a mai făcut Alina. Am trăit alături de ea toată tristețea, dar și toată fericirea.

Asasin la feminin este primul volum al seriei Alina Marinescu, scrisă de Monica Ramirez cu măiestrie. Este o serie de cărți ce se poate înscrie în genul spionaj-romance, căci îmbină lumea spionajului și contraspionajului cu o frumoasă poveste de dragoste. De la prima până la ultima pagină am simțit, pe lângă talentul scriitoarei, grija pe care a acordat-o fiecărui paragraf în parte. Cartea este scrisă bine, șlefuită și îngrijită. Apreciez enorm acest efort al scriitorului de a-și îngriji scriitura și a-i da cea mai frumoasă formă.

Ceea ce este cu adevărat interesant este timpul în care este amplasată acțiunea, ceea ce îi dă o notă suplimentară de mister. Este vorba de ultimii ani ai epocii comuniste din România, când regimul era deja șubrezit, iar eforturile nomenclaturii trebuiau să crească pentru a ține în funcțiune angrenajul de represiune.

Alina Marinescu este o tânără frumoasă, deșteaptă, cu tot viitorul înainte, al cărui singur defect, în ochii Securității, este opoziția sa față de sistem, ura față de comunism. Ea întâlnește un bărbat misterios, de care se îndrăgostește, dar pe care ajunge să îl urască, atunci când își dă seama că scopul lui era altul, era acela de a o face parte din sistemul pe care îl ura.

Dinamica dintre ei îți creează tensiune, o stare de nerăbdare și de așteptare. Povestea lor, presărată de pericole de viață și de moarte, replici tăioase, momente amuzante, intimități incitante, este una memorabilă, ce te face să îți dorești să citești și restul seriei.

Alina Marinescu ajunge un spion, agent operativ, dar felul în care Monica Ramirez o descrie o face umană, palpabilă, credibilă. Nu devine agentul perfect, ci o tânără puternică, dar cu puncte vulnerabile, impuslivă, îndrăgostită irecuperabil de Alex, pe care îl și urăște, atunci când îl consideră responsabil pentru ceea ce i se întâmplă. Dar Alex este singurul căruia îi pasă cu adevărat de ea, cel care ajunsese în sistem la fel ca ea.

Alex este agentul perfect. Recrutat de tânăr, acesta este dezumanizat de serviciile secrete, transformat în mașină care execută ordinele cu perfecțiune, până când o întâlnește pe Alina, care îi redă speranța și dorința de a se elibera din sistem. Dar antrenamentele, torturile, misiunile executate, pericolele la care este expusă familia sa la cea mai mică greșeală a lui, îi fac alegerile de neînțeles pentru Alina. Dar Alex are o strategie menită să îi salveze pe amândoi. Va reuși el să o salveze și să trăiască o viață normală? Asta ne rămâne de văzut în urmatoarele volume, pe care abia aștept să le citesc.

Știam că această carte a fost scrisă inițial în engleză și apoi tradusă, dar citind, nu am regăsit nici o ezitare de traducere, totul părea mult prea firesc, ca și cum traducătorul a citit gândurile autorului, a cunoscut prea intim intenția autorului în alegerea cuvântului. O înțepătură de gelozie m-a cuprins și m-am uitat repede să văd cine a fost translatorul atât de iscusit al romanului. Si apoi m-am relaxat și totul s-a limpezit. Romanul a fost tradus în limba română de autorarea însăși. De aici naturalețea. De aceea nu se simte că a fost scris în altă limbă și apoi tradus.

Ca de obicei, am încercat o recenzie fără prea multe spoilere. Romanul merită cu adevărat citit, mi-a reclădit încrederea în literatura română contemporană, mi-a stârnit curiozitatea de a citi în continuare și restul de 10 (!!!) cărți scrise de ea.