Publicat în Recenzii

Natasa, barbatii si psihanalistul – Natasa Alina Culea [recenzie]

 

Despre curajul de a nu te mulțumi cu locul tău călduț, de a renunța la o relație pe termen lung, care nu este chiar atât de rea, dar nu te împlinește, deși știi că drumul pe care urmează să mergi nu este nici simplu, nici scurt, nici ușor. Asta da curaj!

Nu este un secret că Natașa Alina Culea este una dintre scriitoarele mele preferate, că îmi face atâta plăcere să îi citesc cărțile. La Gaudeamus am întâlnit-o și m-a fermecat definitiv. Tot acolo am luat și ultimele două cărți ce îmi lipseau din cele scrise de ea, printre care și Natașa, bărbații și psihanalistul. Mi-a plăcut foarte mult cartea, dar, recunosc, preferata mea rămâne Nopți la Monaco, deși, cum am mai spus, este greu de făcut un top al cărților sale, ele fiind atât de diferite, legate doar prin stilul deja inconfundabil al Natașei Alina Culea de a-și așerne gândurile. Fiecare roman al său aduce personaje unice, inconfundabile, bine conturate, cu simțăminte profunde, firi puternice, care nu se tem să își exprime personalitatea. Natașa, eroina acestei cărți, nu face nici ea excepție.

Natașa, bărbații și psihanalistul este prima carte semnată de Natașa, sub forma unui jurnal al unei tinere frumoase, dar cu prea puțin noroc în dragoste. Căci dragostea este și despre noroc, nu-i așa? Natașa, eroina cărții, este la fel ca și Fabian (Lupii trecututului), victimă a unei boli a secolului nostru: depresia. Acea bestie care te face să îți analizezi la sânge trăirile și viața și să nu găsești suficiente motive să fi mulțumit de ce vezi. Acesta este motorul care dă start cărții. Natașa se află într-o relație care nu o mulțumește, căci, undeva pe drum, cei doi s-au pierdut. Fără dramă, ea se desparte de iubitul ei de mult timp și se mută pe cont propriu.

Ceea ce urmează în viața Natașei este un drum bătătorit de multe persoane care refuză să se mulțumească cu puțin sau cu nimic, de dragul aparențelor, de frica eșecului sau din cauza singurătății. Natașa urmează să se cunoască în profunzime prin eșecul relațiilor ei, din cele mai diverse posibil. Uimitoare este puterea Natașei de a se dărui pe sine, de a intra în relații cu inima deschisă, de a se implica, deși știe cât de amare sunt despărțirile.

Natașa nu își pierde umorul și ironia/autoironia chiar și în cele mai negre situații, cum nu își pierde nici luciditatea și sinceritatea în a analiza ceea ce simte. Cartea abundă de autoanaliză, chiar dinainte ca ea să aibă prima întâlnire cu psihanalistul. Ceea ce te face și pe tine, cititor, să îți pui întrebări legate de existența ta, să îți analizezi relația în care te afli sau ce nu a mers bine în cele trecute. Întâlnirile cu psihanalistul nu fac decât să îi pună o oarecare ordine în analize și să îi impună un ritm anume.

Ai putea crede că Natașa este extrem de ghinionistă, căci una după cealaltă, relațiile se dovedesc a fi toxice sau dezastruoase. Are magnet aparte pentru bărbații însurați, care omit acest detaliu până mult prea târziu pentru Natașa. Dar cine a zis că drumul cunoașterii este scurt?

Avem în această carte un drum al inițierii și al cunoașterii, metamorfozat într-un șir de relații nefericite. Dar stați liniștiți, nu este un șir de lamentări și dramă, cronica unei nefericite care își plânge amarul. Dimpotrivă. Devii curios și nerăbdător să vezi când își va găsi Natașa sufletul pereche, care să o completeze și să o împlinească. După multe sesiuni de terapie, răspunsul îl găsește singură, în deșertul Saharei. Dar va fi un prinț pe cal alb? Va trebui să citiți cartea pentru a afla ceea ce a căutat Natașa în tot acest timp. Lectură plăcută!

 

Reclame
Publicat în Recenzii

Lupii trecutului. Sofia – Natasa Alina Culea [recenzie]

lupii trecutului

O carte sfâșietoare, ce îți tulbură mintea și existența, ce naște sentimente contradictorii și îți lasă o senzație de cruzime în tot corpul. Lupii trecutului dau naștere unei ființe misterioase, sălbatice, uneori haotică sau instabilă, pe care doar iubirea necondiționată ar mai putea-o vindeca.

Dacă ai citit vreo carte de-a Natașei Alina Culea și crezi că îi știi stilul, că îți este familiar felul ei de a scrie, să nu crezi că ea se repetă. Lupii trecutului. Sofia nu este nici Marat, nici Nopți la Monaco. Acest roman aduce un subiect total nou, teme sensibile, dar aduce și un personaj extrem de puternic, Sofia. Evident, autoarea acordă la fel de multă atenție și felului în care îl conturează pe Fabian, însă povestea vieții lui este mult mai comună decât a Sofiei. Dar să îi luăm pe rând, așa cum se cuvine. Citește în continuare „Lupii trecutului. Sofia – Natasa Alina Culea [recenzie]”

Publicat în Recenzii

Nopți la Monaco – Natasa Alina Culea [recenzie]

80e27172-2708-44c5-b054-fbef764d2723

După cum scriam pe facebook, m-am gândit să dedic aceste ultime două luni ale acestui an autorilor români contemporani (dacă aveți recomandări, le aștept cu nerăbdare în secțiunea de comentarii a postării). Deja sunt foarte fericită de această intenție, căci am citit o carte minunată, care mi-a lăsat zâmbetul pe buze și o plăcere în suflet. Am văzut pe Fb un hashtag interesant, pe care intenționez să îl folosesc și eu, de fiecare dată când este vorba de autorii români #citesteromaneste .

Nopți la Monaco, de Natașa Alina Culea, este exact ceea ce aștept eu de la un autor român. O poveste (originală sau clasică) bine închegată, bine povestită, dar să simt românismul în ea, acel stil savuros de a povesti, acele personaje geniale, familiare, dar de care nu te vei putea niciodată plictisi, căci fac parte din noi, din ADN-ul nostru.

Povestea în sine, cu niste personaje gen Kate sau Jenny, povestită de parcă m-as uita la un episod de telenovelă hispanică, nu ar avea nimic atât de extrardinar, o fată plecată de jos și se ridică prin forțe proprii. Dar povestea nu este a unei Kate, este a Nicoletei Dragomirescu, din Văleni, Prahova. Și Nicoleta este cât se poate de româncă, inteligentă, ironică, cu replica mereu pregătită, care analizează fin tot ce o înconjoară. Și unde mai pui că e frumoasă de pică, fără ca măcar să își dea seama ce efect are asupra celor din jur. Și fiind vorba de Nicoleta, povestea care este clasică în 5 cuvinte, devine una originală, căci drumul până la succes este sinuos, dar foarte interesant, nu are nimic plictisitor sau clișeic.

Stilul în care este scrisă această carte face tot deliciul lecturii. Mi-a plăcut fiecare pagină în parte, am râs, m-am regăsit, m-am enervat (pe anumite comportamente ale personajelor, evident, nu pe carte), am trecut printr-o serie întreagă de emoții. De plâns nu am plâns, căci Nicoleta are un fel de a fi care nu inspiră milă, este puternică, iar atunci când se simte sleită de puteri recurge la autoironie sau la ambiție, pentru a răzbi.

Analiza relațiilor de familie a Dragomireștilor este atât de autentică încât simți că îi cunoști, îi vezi, îi simți, sigur la un moment dat te-ai intersectat cu ei. Felul în care autoarea a conturat personajele secundare mi s-a părut genial, căci le-a dat viață proprie, susținând veridicitatea acțiunii. În numai 250 de pagini autoarea a reușit să o prezinte pe Nicoleta, dar și să o înconjoare de personaje bine conturate, angrenate într-o lungă serie de evenimente și acțiuni.

Cu siguranță această autoare nu trebuie să vă lipsească din bibliotecă, indiferent de genul literar preferat, căci măcar primele 50 de pagini vă vor servi drept prilej de introspecție a relațiilor de familie, lecție de viață. Abia aștept să mai citesc și alte cărți ale autoarei, căci îmi voi continua obiceiul de a epuiza tot ce a scris un autor care mi-a plăcut atât de mult.

Cartea se găsește acum și pe Libris și transportul este gratuit prin curier dacă aveți o comandă mai mare de 30 de ron.