Publicat în Recenzii

Dresoarea – Cristina Nemerovschi [recenzie]

 

Coperta-Dresoarea-424x652

Când tot ce îți poti aduce aminte din copilărie sunt bătăile crunte, tentativele de viol ale vecinului, tăcerea mamei față de tot ce ți se întâmplă, iar dorul de sora dispărută îți arde sufletul, nu prea mai ai loc în viața ta de iubire. Cum poți să dezvolți o relație normală cu o altă persoană? Cum îți poți vindeca rănile și opri coșmarurile?

Ludmila, Dresoarea Cristinei Nemerovschi este o fermecătoare ucrainiană, ce dresează animale fioroase la circul de pe Aleea Circului din București. Este mai apropiată de leoaica Shakira și tigrul bengalez Ruslan decât de orice altcineva, ei sunt „copiii” ei, așa cum îi alintă. Este o fire prietenoasă, deschisă, leagă prietenii cu colegii de la circ, dar trecutul ei ascunde lucruri atât de întunecate.

Povestea trecutului ei ni se relevă treptat, amintiri ce se întrepătrund cu prezentul, iar ceea ce afli este cât se poate de crunt. Este manual de tortură a copilului, într-o familie în care alcoolul și violența domestică sunt la ele acasă. Dar felul în care Cristina Nemerovschi descrie drama familiei Ludmilei, suferința ei și a Oksanei, sora ei, este desăvârșit. Suferința Ludmilei este aproape palpabilă și simți cum furia față de părinții ei îți urcă până în gât, împreună cu frustrarea ce vine din faptul că știi că nu poți schimba nimic.

Deși Ludmila spune, la un moment dat, că așa copilărie ca a ei nu mai există, că acum oamenii intervin, faptele devin publice pe Facebook, cineva face ceva, până la urmă, povestea ei este povestea multor copii. Nu în cele mai mici detalii, dar aceste victime există. Mi-aș dori ca mai multe femei, care sunt victime ale violenței domestice, să citească această carte și să conștientizeze care sunt urmările tăcerii lor asupra copiilor.

La 15 ani Ludmila pleacă singură în lume, complet distrusă. Nici măcar ea nu știe prea bine ce a făcut o perioadă de timp, până ce a reușit să își împlinească visul de a lucra la circ. Circul este cea care o aduce în România, unde se și stabilește. Mereu o bântuie o amintire „Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?”

Povestea ia o turnură neașteptată pentru Ludmila, iar trecutul o ajunge din urmă cu repeziciune, într-un mod total neașteptat. Orice alt detaliu v-ar strica bucuria lecturii și descoperirii întregii povești a Ludmilei.

Din viața Ludmilei nu lipsește dragostea, dar ea nu este pregătită să se dedice unei relații și unei familii proprii, până nu face pace cu trecutul. Astfel, pendulează între dragostea lui Iuri, celălalt dresor a circului, dar care seamănă prea mult cu tatăl ei, Cornel, directorul blând al circului, Marius, fostul iubit psihopat al Ludmilei și admiratorul secret ce îi lasă zilnic flori sau ciocolată la circ.

Dresoarea este o carte fermăcătoare, care aduce în discuție o subiect dur și trist, a violenței domestice, a dependenței de alcool, dar totul pe fundalul unei lumi a circului magice. Nu am mai citit cărți care să aibă acțiunea plasată într-un circ, ceea ce mi-a făcut lectura și mai interesantă. Ludmila este un personaj extrem de complex, foarte bine conturat, credibil, cu o dramă personală incredibilă, dar care reușește să își schimbe viața prin forțe proprii. Deși avea toate condițiile împlinite pentru a deveni din victimă abuzator, singura ei problemă este, conform terapeutului ei, faptul că este prea preocupată de a îndrepta tot răul din lume, uneori prin forțe proprii.

Cartea a apărut în 2017 la Editura Herg Benet și poate fi comandată de pe Elefant și Libris, la un preț foarte bun.

Aceasta a fost săptămâna a treia a proiectului meu, ceea ce îmi aduc încă 20 de lei la pușculiță.

Publicat în Recenzii

The Breakdown – B.A. Paris [recenzie]

29438850

 

Ce faci când propria ta minte începe să îți joace feste, când memoria ta are aparent niște lipsuri neexeplicabile? Adaugi la acest lucru o crimă ce s-a petrecut la scurt timp după ce tu ai trecut pe lângă mașina victimei, dar din cauza propriei frici nu te-ai dat jos din mașină să verifici de ce staționează acolo, iar apoi afli că victima este o nouă cunoștință, ce ți-a plăcut foarte mult. Iar ingredientul final… mama ta a murit suferind de demenție, ce se instalase foarte devreme, puțin după vârsta ta actuală. Toate acestea sunt ingredientele noului thriller scris de B.A. Paris, autoarea cărții În spatele ușilor închise.

Audible mi-a oferit și luna aceasta o carte la alegere, ca urmare a abonamentului meu. Am ales noul thriller al lui B.A Paris, The Breakdown. Deocamdată nu a fost tradus în limba română, dar cred că urmează curând, având în vedere că În spatele ușilor închise a prins bine la public.

Cele două thrillere ale autoarei nu au kegătură unul cu celălalt, subiectele sunt diferite, deși protagonistele sunt femei. Victime. Ambele reușsesc, prin resurse proprii, să depășească situația și să se salveze. Dar cam acestea sunt singurele asemănări. Dar în timp ce eroina din În spatele ușilor închise era o femeie căsătorită cu un abuzator, ce o șantaja cu abuzurile asupra surorii sale cu sindrom Down, de data aceasta situația este total schimbată.

Cass este o profesoară din suburbii, care după petrecerea de terminare a școlii se întoarce acasă. Deoarece se apropie o furtună, soțul ei iubitor, Matthew, îi spune să nu cumva să vină pe scurtătură, prin pădure, ci să aleagă ruta mai lungă, mai sigură. Dar furtuna o prinde pe drum, abia vede pe unde merge și se gândește că, totuși, 15 minute prin pădure sunt mai sigure decât 45 de minute pe drumul principal. Drumul o înspăimântă teribil, iar când mai are 5 minute până acasă vede o mașină trasă pe dreapta. Este împărțită între dorința de a ajunge cât mai repede acasă, fără ca soțul ei să descopere că nu îi urmase sfatul și datoria pe care o simte de a ajuta persoana oprită în mijlocul furtunii, la marginea drumului izolat, din pădure. Oprește în fața mașinii staționate, dar deși vede că este o femeie la volan, aceasta nu dă nici un semn, nu face semn cu farurile, nu claxonează, nu se dă jos din mașină pentru a cere ajutor. Tocmai lipsa de reacție a acestei femei p face pe Cass să își continuie drumul, hotărâtă să telefoneze poliției sau firmei de tractări auto când ajunge acasă și are semnal la telefon.

Aceasta este însă ultima zi normală din viața lui Cass. A doua zi află că femeia pe care o văzuse în mașină a fost victima unei crime oribile, ca mai apoi să afle că era Jane, cea pe care o întâlnise recent la o petrecere și cu care ieșise la prânz în oraș, pe care o plăcuse atât de mult. Din acea zi vinovăția nu o va părăsi. Cum a putut trece pe lângă mașină și să nu se dea jos să o ajute? Dar dacă a văzut-o criminalul? Dacă acesta acum plănuiește să o omoare și pe ea, pentru a elimina eventuali martori? Dar cum să mprturisească ce a făcut? Toți o vor judeca, o vor considera o persoană oribilă! Cine trece pe furtună pe lângă o mașină avariată și nu îi oferă ajutor?

Matthew, soțul lui Cass, este un bărbat minunat. Sunt căsătoriți de un an și s-a dovedit sprijinul de care Cass avea nevoie după moartea mamei sale. Aceasta suferise de demnție, iar Cass a fost cea care a îngrijit-o, chiar și atunci când mama sa nu o mai recunoștea. La moartea mamei sale Cass s-a trezit o persoană bogată, din senin, ea neavând nici o idee ce avere aveau părinții săi. Acum îi mai avea alături decât pe soțul ei și Rachel, prietena sa din copilărie, pe care părinții ei o considerau ca pe propria lor fiică.

Din acea noapte fatidică viața lui Cass se schimbă. Începe să uite tot mai des, episoade din ce în ce mai importante. Vinovăția o copleșește, iar telefoanele anonime, în care nu aude nimic, dar care revin obsesiv, nu fac decât să îngreuneze situația. Doctorul îi pune verdictul de demenție instalată prematur, iar medicația datî de el o face să uite de tot și toate. Până într-o zi, când o mică informație îi răstoarnă universul…

Varianta audio a acestei cărți este cu adevărat impresionantă. Povestirea la persoana I, detaliile, fac ca boala să fie aproape palpabilă. Este foarte ușor să identifici vocea naratoarei cu vocea personajului principal, simțind cu toate simțurile frica, nesiguranța și vinovăția lui Cass. Iar turnura este cu adevărat remarcabilă.

Abia aștept să fie tradusă și la noi această carte!

Publicat în Recenzii

Origini – Dan Brown [recenzie]

origini

24 de ore de suspans, urmăriri, descoperiri șocante, intrigă, secrete și puțin romantism. Asta găsim în ultimul roman semnat Dan Brown, care a apărut de curând și în România. Dacă sunteti fanii profesorului Langdon, cu siguranță vă va plăcea această carte, căci profesorul Langdon nu se dezminte, ci dimpotrivă, parcă Dan Brown l-a făcut mai șarmant, mai veridic și amuzant. Recunosc, pe tot parcursul cărții l-am vizualizat pe Tom Hanks făcând întreaga acțiune. Avertisment: dacă arta modernă nu vă este familiară, stați aproape de Google, pentru a căuta lucrările respective.

Am rezistat eroic să nu fac precomandă la această carte, gândindu-mă că până termin eu toate cărțile pe care le-am strâns în ultimele luni, ea va fi deja la reducere. Dar când o ai în fața ochilor, pe raft, deja se schimbă întreaga paradigmă. Îmi plac cărțile lui Dan Brown, nu sunt cel mai înfocat fan, dar i-am citit până acum toate cărțile și mi-au oferit o lectură plăcută. Trebuie să recunosc însă că aceasta mi-a plăcut cel mai mult.

În acest al cincelea roman ce îl are protagonist pe profesorul Robert Langdon, Dan Brown face o incursiune în arta modernă, subiect ce îl face inconfortabil chiar și pe profesor, mult mai pasionat de arta clasică. Întreaga acțiune se petrece, așa cum ne-am obișnuit, în decursul a 24 de ore (cu excepția prologului), începând cu Muzeul Guggenheim din Bilbao, Spania, continuând cu diverite locații din Madrid și Barcelona.

Profesorul Robert Langdon vine la muzeu pentru evenimentul organizat de prietenul și fostul său student, futurologul Edmond Kirsch, ce anunță că va dezvălui ultima sa descoperire, ce va revoluționa lumea, răspunzând întrebărilor ce au măcinat umanitatea timp de milenii: de unde venim și încotro ne îndreptăm. Întregul eveniment este înconjurat de mister, chiar și pentru Langdon, care, se pare, este un invitat extrem de special. Această primă parte este o adevărată prezentare a muzeului, aici veți avea cel mai mult nevoie de un Google, pentru a căuta acele opere de artă menționate, pentru a vedea cum arată muzeul și a vă putea imagina mai ușor locul acțiunii.

Evenimentul este găzduit de frumoasa directoare a muzeului, Ambra Vidal, logodită cu prințul moștenitor al Spaniei, Julian. Biserica nu lipsește, după cum suntem obișnuiți. Familia regală a Spaniei este catolică, consilierul regelui este episcopul Valdespino, care are un rol esențial în toată învălmășeala de evenimente ce vor urma, iar Kirsch este un cunoscut ateu, ce nu s-a sfiit să atace Biserica și credințele religioase în trecut.

Avem, așadar, o descoperire ce urmează să schimbe destinul omenirii, forțe antagonice, o biserică secretă, urmăriri dramatice, tehnologie de ultimă oră, simboluri explicate de Profesorul Langdon,  multe referințe culturale, suficiente ingrediente să citim cu sufletul la gură cele 500+ pagini ale cărții. Ultimele pagini practic zboară, căci acțiunea atinge cote maxime. A meritat așteptarea? Cu siguranță da. Este cred cel mai realist roman al seriei, în sensul că este credibilă intriga, fără să facă abuz de organizații secrete și simboluri criptice.

Cartea poate fi comandată pe Libris, Elefant, Cărturești, Cartepedia și cam toate librăriile online din țară, plus că se găsește în toate librăriile din țară.

Un video ce mi-a plăcut, prezintă o parte din mențiunile din roman, legate de muzeul Guggenheim.

Publicat în Recenzii

Inca o dorinta – Andres [recenzie]

inca-o-dorinta

 

Să crezi în „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” chiar dacă până acolo drumul este lung și presărat de greutăți. Căci, nu-i așa, viața nu este întotdeauna simplă și prima iubire nu este și ultima. Să crezi în iubire și după ce ai pierdut absolut totul, să poți să zâmbești și să funcționezi chiar și atunci când tot ce îți dorești este să te strecori sub o piatră și să fii uitat de toți.

Am descoperit Încă o dorință pe Facebook, ca premiu al unui concurs organizat de Cărțile Evei. M-a atras coperta ( 😀 ) și mi-am dorit să o citesc. Cartea se găsește doar în format digital, iar prețul ei depinde de cititor. Poate fi cumpărată cu orice sumă începând cu 2 euro, prin Paypal, iar cumpărătorul decide ce sumă revine autoarei și ce sumă va fi donată Asociației Salvați Copiii, ori prin sms cu aproximativ 6 euro. Asta mi se pare de departe cea mai frumoasă inițiativă. Am văzut pe site-ul cărții, aici că are un target de 500 de euro. Ea vine în orice format doriți, .pdf, .mobi, .epub, putând fi citită pe orice dispozitiv. Deci este cât se poate de facil de procurat și citit.  Citește în continuare „Inca o dorinta – Andres [recenzie]”

Publicat în Recenzii

Lupii trecutului. Sofia – Natasa Alina Culea [recenzie]

lupii trecutului

O carte sfâșietoare, ce îți tulbură mintea și existența, ce naște sentimente contradictorii și îți lasă o senzație de cruzime în tot corpul. Lupii trecutului dau naștere unei ființe misterioase, sălbatice, uneori haotică sau instabilă, pe care doar iubirea necondiționată ar mai putea-o vindeca.

Dacă ai citit vreo carte de-a Natașei Alina Culea și crezi că îi știi stilul, că îți este familiar felul ei de a scrie, să nu crezi că ea se repetă. Lupii trecutului. Sofia nu este nici Marat, nici Nopți la Monaco. Acest roman aduce un subiect total nou, teme sensibile, dar aduce și un personaj extrem de puternic, Sofia. Evident, autoarea acordă la fel de multă atenție și felului în care îl conturează pe Fabian, însă povestea vieții lui este mult mai comună decât a Sofiei. Dar să îi luăm pe rând, așa cum se cuvine. Citește în continuare „Lupii trecutului. Sofia – Natasa Alina Culea [recenzie]”

Publicat în Recenzii

Nopți la Monaco – Natasa Alina Culea [recenzie]

80e27172-2708-44c5-b054-fbef764d2723

După cum scriam pe facebook, m-am gândit să dedic aceste ultime două luni ale acestui an autorilor români contemporani (dacă aveți recomandări, le aștept cu nerăbdare în secțiunea de comentarii a postării). Deja sunt foarte fericită de această intenție, căci am citit o carte minunată, care mi-a lăsat zâmbetul pe buze și o plăcere în suflet. Am văzut pe Fb un hashtag interesant, pe care intenționez să îl folosesc și eu, de fiecare dată când este vorba de autorii români #citesteromaneste .

Nopți la Monaco, de Natașa Alina Culea, este exact ceea ce aștept eu de la un autor român. O poveste (originală sau clasică) bine închegată, bine povestită, dar să simt românismul în ea, acel stil savuros de a povesti, acele personaje geniale, familiare, dar de care nu te vei putea niciodată plictisi, căci fac parte din noi, din ADN-ul nostru.

Povestea în sine, cu niste personaje gen Kate sau Jenny, povestită de parcă m-as uita la un episod de telenovelă hispanică, nu ar avea nimic atât de extrardinar, o fată plecată de jos și se ridică prin forțe proprii. Dar povestea nu este a unei Kate, este a Nicoletei Dragomirescu, din Văleni, Prahova. Și Nicoleta este cât se poate de româncă, inteligentă, ironică, cu replica mereu pregătită, care analizează fin tot ce o înconjoară. Și unde mai pui că e frumoasă de pică, fără ca măcar să își dea seama ce efect are asupra celor din jur. Și fiind vorba de Nicoleta, povestea care este clasică în 5 cuvinte, devine una originală, căci drumul până la succes este sinuos, dar foarte interesant, nu are nimic plictisitor sau clișeic.

Stilul în care este scrisă această carte face tot deliciul lecturii. Mi-a plăcut fiecare pagină în parte, am râs, m-am regăsit, m-am enervat (pe anumite comportamente ale personajelor, evident, nu pe carte), am trecut printr-o serie întreagă de emoții. De plâns nu am plâns, căci Nicoleta are un fel de a fi care nu inspiră milă, este puternică, iar atunci când se simte sleită de puteri recurge la autoironie sau la ambiție, pentru a răzbi.

Analiza relațiilor de familie a Dragomireștilor este atât de autentică încât simți că îi cunoști, îi vezi, îi simți, sigur la un moment dat te-ai intersectat cu ei. Felul în care autoarea a conturat personajele secundare mi s-a părut genial, căci le-a dat viață proprie, susținând veridicitatea acțiunii. În numai 250 de pagini autoarea a reușit să o prezinte pe Nicoleta, dar și să o înconjoare de personaje bine conturate, angrenate într-o lungă serie de evenimente și acțiuni.

Cu siguranță această autoare nu trebuie să vă lipsească din bibliotecă, indiferent de genul literar preferat, căci măcar primele 50 de pagini vă vor servi drept prilej de introspecție a relațiilor de familie, lecție de viață. Abia aștept să mai citesc și alte cărți ale autoarei, căci îmi voi continua obiceiul de a epuiza tot ce a scris un autor care mi-a plăcut atât de mult.

Cartea se găsește acum și pe Libris și transportul este gratuit prin curier dacă aveți o comandă mai mare de 30 de ron.

 

Publicat în Recenzii

Ragdoll – ultima ta zi, Daniel Cole [recenzie]

1193957

 

Tocmai terminasem In spatele usilor inchise și rămăsesem cu chef de a citi ceva la fel de antrenant și palpitant. Am văzut recenzia Ancăi de la această carte și cu doar câteva cuvinte cheie m-a convins că această carte trebuie să fie următoarea. Cum era vineri la prânz, nu aveam nici o șansă să obțin cartea în format fizic mai devreme de luni și răbdarea nu este punctul meu forte atunci când îmi doresc ceva. Am cumpărat-o de pe Amazon, pentru Kindle și am și început să o citesc… și să citesc… și să citesc, până am terminat-o.

Ragdoll este acea carte care te face să ai apoi pretenții mai mari de la orice serial polițist, ori roman din acest gen. Are o acțiune densă, cu o mulțime de schimbări bruște, de evenimente, care îți țin mintea ocupată, într-o căutare frenetică a vinovatului. De-a lungul cărții ai impresia că știi cine este vinovatul, bănuiești cel puțin vreo 3 persoane, dar nu faci decât să te înșeli, căci este imposibil să îți dai seama cine este criminalul.

Dacă În spatele ușilor închise l-am citit pe autoscroll, în viteză, Ragdoll nu este la fel. Citind ambele cărți în engleză am putut face ușor comparația între stilurile în care au fost scrise. Ragdoll seamănă ca stil cu serialul britanic Sherlock (2010 – ), parca auzeam răsunând în urechi accentul britanic, în timp ce B.A. Paris scrie în fraze extrem de simple și curate.

Ragdoll înseamnă o păpușă din cârpe, iar criminalul pe care William „Wolf” Fawkes trebuie să îl găsească primește numele de Ragdoll Killer după ce este găsită o astfel de „păpușă” alcătuită din șase corpuri diferite, cusute împreună. Evident, presa este în delir după un astfel de subiect, având în vedere că misteriosul criminal face publică o listă cu următoarele șase victime, împreună cu data morții lor. Ultimul pe listă este însuși Wolf, ceea ce face miza să fie cu atât mai importantă.

Orice v-aș povesti din carte ar fi un spoiler și trebuie să descoperiți această carte singuri, cu toate detaliile picante, cu toate rutele false pe care veți fi conduși de propria imaginație. Este o carte care merită citită pe nerăsuflate, chiar dacă vă răpește tot weekendul, așa cum am pățit eu. Deși weekendurile mele sunt foarte aglomerate, am ținut cartea mereu cu mine și am citit printre picături, până am terminat-o. Deja la ultimele pagini nu mai aveam răbdare să văd deznodământul, să aflu cine era, de fapt, criminalul. Mi se părea că se mișcă cam greu, ar avea nevoie de o Penelope Cruz (pentru cunoscători 😀 ) cu acces la toate bazele de date, să le ușureze căutările.

Și acesta este doar începutul, se anunță o continuare a cărții, mai incitantă și mai complicată ca prima parte. Eu aștept. Dar nu cu răbdare 🙂

Aceasta carte poate fi comandată de pe Libris, cu transport gratuit, de aici. Lectura placuta!