Publicat în Recenzii

Natasa, barbatii si psihanalistul – Natasa Alina Culea [recenzie]

 

Despre curajul de a nu te mulțumi cu locul tău călduț, de a renunța la o relație pe termen lung, care nu este chiar atât de rea, dar nu te împlinește, deși știi că drumul pe care urmează să mergi nu este nici simplu, nici scurt, nici ușor. Asta da curaj!

Nu este un secret că Natașa Alina Culea este una dintre scriitoarele mele preferate, că îmi face atâta plăcere să îi citesc cărțile. La Gaudeamus am întâlnit-o și m-a fermecat definitiv. Tot acolo am luat și ultimele două cărți ce îmi lipseau din cele scrise de ea, printre care și Natașa, bărbații și psihanalistul. Mi-a plăcut foarte mult cartea, dar, recunosc, preferata mea rămâne Nopți la Monaco, deși, cum am mai spus, este greu de făcut un top al cărților sale, ele fiind atât de diferite, legate doar prin stilul deja inconfundabil al Natașei Alina Culea de a-și așerne gândurile. Fiecare roman al său aduce personaje unice, inconfundabile, bine conturate, cu simțăminte profunde, firi puternice, care nu se tem să își exprime personalitatea. Natașa, eroina acestei cărți, nu face nici ea excepție.

Natașa, bărbații și psihanalistul este prima carte semnată de Natașa, sub forma unui jurnal al unei tinere frumoase, dar cu prea puțin noroc în dragoste. Căci dragostea este și despre noroc, nu-i așa? Natașa, eroina cărții, este la fel ca și Fabian (Lupii trecututului), victimă a unei boli a secolului nostru: depresia. Acea bestie care te face să îți analizezi la sânge trăirile și viața și să nu găsești suficiente motive să fi mulțumit de ce vezi. Acesta este motorul care dă start cărții. Natașa se află într-o relație care nu o mulțumește, căci, undeva pe drum, cei doi s-au pierdut. Fără dramă, ea se desparte de iubitul ei de mult timp și se mută pe cont propriu.

Ceea ce urmează în viața Natașei este un drum bătătorit de multe persoane care refuză să se mulțumească cu puțin sau cu nimic, de dragul aparențelor, de frica eșecului sau din cauza singurătății. Natașa urmează să se cunoască în profunzime prin eșecul relațiilor ei, din cele mai diverse posibil. Uimitoare este puterea Natașei de a se dărui pe sine, de a intra în relații cu inima deschisă, de a se implica, deși știe cât de amare sunt despărțirile.

Natașa nu își pierde umorul și ironia/autoironia chiar și în cele mai negre situații, cum nu își pierde nici luciditatea și sinceritatea în a analiza ceea ce simte. Cartea abundă de autoanaliză, chiar dinainte ca ea să aibă prima întâlnire cu psihanalistul. Ceea ce te face și pe tine, cititor, să îți pui întrebări legate de existența ta, să îți analizezi relația în care te afli sau ce nu a mers bine în cele trecute. Întâlnirile cu psihanalistul nu fac decât să îi pună o oarecare ordine în analize și să îi impună un ritm anume.

Ai putea crede că Natașa este extrem de ghinionistă, căci una după cealaltă, relațiile se dovedesc a fi toxice sau dezastruoase. Are magnet aparte pentru bărbații însurați, care omit acest detaliu până mult prea târziu pentru Natașa. Dar cine a zis că drumul cunoașterii este scurt?

Avem în această carte un drum al inițierii și al cunoașterii, metamorfozat într-un șir de relații nefericite. Dar stați liniștiți, nu este un șir de lamentări și dramă, cronica unei nefericite care își plânge amarul. Dimpotrivă. Devii curios și nerăbdător să vezi când își va găsi Natașa sufletul pereche, care să o completeze și să o împlinească. După multe sesiuni de terapie, răspunsul îl găsește singură, în deșertul Saharei. Dar va fi un prinț pe cal alb? Va trebui să citiți cartea pentru a afla ceea ce a căutat Natașa în tot acest timp. Lectură plăcută!

 

Reclame
Publicat în Recenzii

Jojo Moyes – Un bărbat și o femeie [recenzie]

20158177_1434650136617004_479086806_n

 

Jojo Moyes, autoarea cunoscutelor romane Înainte să te cunosc și După ce te-am pierdut, a scris între cele două romane care au consacrat-o romanul Un bărbat și o femeie, în original The One Plus One. Este o carte simplă, cu o poveste a Cenușăresei moderne.

Jess Thomas este mama a doi copii speciali, pe care se chinuie să îi crească frumos. Ea are două joburi, menite doar să îi plătească facturile, mult sub capacitatea ei. În timpul liceului rămăsese însărcinată cu Tanzie și refuzase să renunțe la sarcină, în ciuda îndemnurilor tuturor. După numai câțiva ani, alături de ea și soțul ei vine să locuiască și băiatul lui dintr-o altă relație. Soțul ei, ce caută doar să dea o mare lovitură cu o afacere, pleacă de lângă ei, invocând o depresie, lăsând-o pe Jess să se descurce singură, cu cei doi copii. Ambii copii sunt speciali: Nicky este un adolescent gothic, care este adeseori bătut de golanii din școală, iar Tanzie este un geniu în matematică.

Tocmai dorința de a-i oferi lui Taznie șansa de a participa la o olimpiadă, ce i-ar fi plătit taxele la o școală privată bună, o aduce pe Jess în situația de a-l cunoaște pe Ed, un ITist ce se îmbogățise de pe urma softurilor create de el, dar care se află în mari probleme legale din cauza unor tranzacții la bursă.

Ed îi duce pe cei trei, plus un câine mare și mirositor, până în Scoția, la olimpiadă. Pe drum, aceștia trec prin tot felul de peripeții, ceea ce îi face să se cunoască unul pe celălalt, pe ei înșiși și să se îndrăgostească. Dar soluțiile problemelor lor sunt grele și vor trebui să lupte pentru a se pune pe picioare. Abia după ce fiecare își rezolvă individual problemele, cei doi se regăsesc.

Aceasta este o carte ideală de vacanță, eu am citit-o pe o plajă din Vama Veche. Sau o carte de citit seara, după o zi grea, va fi tocmai bună pentru relaxarea dinainte de culcare.

Publicat în Recenzii

Ea și El. Biografia unei relații – Aurora Liiceanu [recenzie]

Ea-si-El.-Biografia-unei-relatii-3-195x300

Vă spuneam zilele trecute despre această carte, că mi se pare tulburătoare. De ce tulburătoare? Căci te face să îți pui întrebări despre relația în care te afli. Este îndeajuns? Te face fericită? Ori este o relație bazată pe cârlige, teorie pe care o dezvoltă de-a lungul mai multor capitole?

Aurora Liiceanu îmbină, la fel ca Oliver Sacks în Bărbatul care își confunda soția cu o pălărie, pe care îl și citează în carte, ficțiunea cu studiul psihologiei. Astfel, cititorul are parte de o trecere în revista a numeroase cunoștințe de psihologie, teorii, dar și experiența de viață.

Cartea este scrisă sub forma unui dialog între o femeie matură, care trece prin depresia ieșirii dintr-o relație de aproximativ 10 ani cu un bărbat însurat, și autorare, psiholog și prietenă. Împreună încearcă să analizeze sentimentele femeii, ce a dus la ruptură și, inevitabil, este analizat și el, în relația pe care o are cu soția lui.

În fiecare carte scrisă, autorul se dezvăluie pe el însuși, părticele din el se regăsesc în carte. După ce am terminat cartea, am fost curioasă să citesc mai multe despre Aurora Liiceanu, iar cele citite m-au făcut să revăd în minte cartea cu alți ochi. Mare parte din povestea femeii mature, care își dezvăluie viața psihologului, este, de fapt, viața Aurorei Liiceanu. Aceasta dezvăluia într-un interviu publicat în Revista Tango, pe care îl puteți citi aici , despre dragostea ei pentru un polonez, despre relația scurtă cu Gabriel Liiceanu, toate detalii pe care le dezvăluie femeia psihologului. Rămâne atunci să ne întrebăm, relația din care iese EA este o relație a autoarei, pe care și-o analizează singură?

După cum spuneam, eu citesc în funcție de starea pe care o am, evenimentele care se întâmplă în viața mea. Aceasta este o carte pe care să o citești oricând, după ce închei o relație, când începi o relație, în vacanță sau acasă, ori când vrei să îți faci o evaluare a direcției în care merge viața ta.