Publicat în Recenzii

Te vad! – Marina Neagu [recenzie]

te-vad---vol-2-al-seriei-urlet-in-tacere_1_fullsize

 

Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor, mai ales în cazul Sarei. Suferința te face câteodată mai oarbă decât dragostea, iar ca urmare a sacrificiului primești în schimb o trădare. În cine poți avea încredere? În prieteni, în persoana pentru care te-ai sacrificat? Care este limita între vis și realitate? Ce știi sigur și ce este doar o iluzie?

Suspanul început în Urlet în tăcere atinge cote maxime. Lumea Sarei se complică, coșmarurile se dezlănțuie, în formă umană, protectorii fraternizează cu ei, iar fiecare informație pe care o descoperă complică enigma pe care încearcă să o dezlege. În cine poți avea încredere?

După ce Sara face sacrificiul suprem, Markus pare că o alege pe Sarula. Inima Sarei este sfâșiată, nu mai vrea să aibă legătură cu nimic din acea lume. Și-a recăpătat vocea și plănuiește să își recapete viața. Neavând la cine să apeleze, îi mărturisește Laurei, mătușa sa, totul. Dar spre surprinderea ei, Laura nu este șocată. Nici ea nu este străină de poveste, mereu a fost conștientă de moștenirea primită și de identitatea adevărată a Sarei.

După ce am citit pe nerăsuflate primul volum, faptul că deja aveam Te văd! a venit ca o adevărată bucurie. În aceeași noapte m-am apucat de ea și nu am lăsat-o din mână până nu am citit aproape jumătate. Dar dacă fatasticul s-a insinuat încet, încet, în primul volum, în cel de-al doilea nu are de gând să menajeze cititorul.

Te văd! este un șir lung de scene intense, fantastice, dinamice, pline de interacțiune între Sara și coșmaruri, Sara și Markus, Sara și Sarula și lista poate continua. Scenele uimesc prin detaliile bine punctate și unicitatea imaginilor. Intriga este alertă, schimbările de ritm te fac și mai curios și de la prima pagină încerci, alături de Sara, să afli adevărul. Povestea este cu totul inedită, nu ai cum să prezici ce se va întâmpla sau cine spune adevărul.

Iar sfârștiul, chiar sper să existe un volum III al acestei povești, nu are cum să se termine așa! Am citit și versurile de la sfârșit, încercând să găsesc indicii cu privire la o posibilă continuare. Dar la sfârșitul primului volum scria clar că urmează un al doilea, deci chiar și cei care au cumpărat cartea imediat după apariție știau că îi mai așteaptă un alt volum. Plus acțiunea era foarte evident că va urma. Dar acum? Dacă se termină așa? Sper din tot sufletul că Marina Neagu se va îndura de noi și va continua povestea Sarei. Am căutat și pe Goodreads, în speranța că voi găsi în comentarii ceva indicii, poate cineva a intuit mai bine că mai urmează ceva.

La fel ca primul volum, și acesta poate fi cumpărat la un preț extrem de mic de pe Elefant. Pentru că am citit această carte după ce terminasem lectura săptămânală din plan, voi adăuga la fondul de economii dublul prețului plătit pe ea, adică 32 de ron.

Reclame
Publicat în Recenzii

Urlet in tacere – Marina Neagu [recenzie]

26239892_1549263175111476_5746518268729325899_n

O dramă fără margini te aruncă într-o lume a coșmarurilor și cinci ani de terapie reușesc să te aducă pe linia de plutire. Din punctul de vedere al doctorilor. Dar tu, de fapt, intri într-o lume total nouă, în care coșmarurile prin viață, ființe supranaturale îți bântuie somnul și veghea, destinul te ajunge din urmă. Poate dragostea să rezolve totul, până la urmă?

A doua săptămână a anului 2018 mi-a adus bilețelul pe care scria Urlet în tăcere, de Marina Neagu. Așadar, nu mai puteam evita să citesc fantasy. După cum probabil știți deja, fantasy nu este tocmai genul meu literar preferat. Nu îmi displace, dar nici nu am resorturile necesare pentru a mă bucura pe deplin de acest gen. Prefer cărțile inspirate din realitate sau ficțiunea ce imită realitatea. Dar cum sunt foarte hotărâtă să traversez toate genurile și să mă țin de planul meu, am citit cartea. Ca să înțelegeți cât de tare mi-a plăcut, nu numai că am terminat-o în câteva ore, dar la ora 3 dimineața am început volumul II al seriei și nu m-am culcat până nu am terminat aproape 100 de pagini din el. Pentru cineva care nu citește fantasy, trebuie să recunoașteți că este o performanță, indiferent cât de ușoară și plăcută este cartea!

Sara este o adolescentă obișnuită, dintr-o familie iubitoare și destul de înstărită. Cu toate acestea nu este răsfățata și superficiala care ar putea fi, ci are un suflet bun și pur, dedicându-se voluntariatului. Un mic incident dintr-un mall avea însă să îi perturbe definitiv existența. Un tânăr fermecător o avertizează să nu meargă acasă în acea noapte, căci  nu se află în siguranță. Nu îi propune să meargă cu el, ci doar să nu se întoarcă acasă. În ciuda atracției total inexplicabile pe care o simte față de el, nu avea de gând să dea curs avertismentului lui… cum ar putea??

Dar Sara ar fi trebuit să îl asculte, căci în acea noapte își pierde în mod brutal părinții și timp de cinci ani se chinuie să redevină un om normal, capabil să trăiască viața la fel ca cei de vârsta sa. La 21 de ani doctorii hotărăsc că se poate întoarce în familia ce îi mai rămăsese: mătușa sa, Laura, și verișoara sa, Liana. Doar că Sara nu mai poate vorbi. Din acea noapte tragică, cuvintele au încetat să mai fie rostite, durerea este prea mare.

Deși Sara încearcă să își reia viața, se înscrie la facultate și începe să meargă cu Liana la petreceri, la cursuri, visele pe care le are îi dau de înțeles că ea nu este o tânără obișnuită, ci este urmașa unei preotese dacice, Sarula, care a renunțat la iubirea pentru zeul morții, pentru a scăpa de răzbunarea unei alte zeițe ce se îndrăgostise de el. Dar cum poate Sara face față noilor descoperiri, în care prietenii săi sunt, de fapt, zei, protectori, coșmaruri, zeițe? Ce este ea? Cum își va da seama cine îi este prieten și cine îi este dușman? De ce are atât de multe accidente și cum se face că toate rănile ei, care deși i-au provocat o durere cât se poate de reală, se vindecă atât de repede?

Cartea începe cât se poate de simplu și real. O familie de români, cât de poate de reală și veridică. Fantasticul pune stăpânire pe acțiune treptat, ca niște tentacule ce acaparează tot mai mult teritoriu. Imaginile sunt foarte vii, foarte bine descrise, te transpun în acel nou univers cu ușurință și nici nu îți dai seama că ai parcurs deja jumptate de carte. Scenele romantice sunt cât se poate de pasionale, iar iubirea dintre Sara și Markus îți dă inevitabil fiori.

Sara este un personaj ușor de îndrăgit. Are umor, prospețime, fără să sune fals nici dorința ei de a ajuta. O iubești de la început și te atașezi luptei ei de a afla adevărul și de a-și trăi dragostea. Markus este cuceritorul perfect. Misterios, frumos, puternic, având acea latură întunecată ce atrage fetele bune, din clasicul antagonism fată bună – băiat rău. Dar Markus nu este un băiat rău, este doar o aparență înșelătoare.

Tot ce pot spune este că am fost foarte bucuroasă că am luat ambele volume în același timp, aș fi înnebunit de nerăbdare să îl citesc și pe al doilea. Acțiunea te prinde, fantasticul este foarte bine dozat cât să îi atragă și pe cei ca mine, neobișnuiți cu genul.

Înițial am fost tentată să cataloghez cartea drept YA, dar scenele de luptă, descrierea coșmaruriloro fac mult prea complexă. Marina Neagu creează un univers complex, descrie niște scene ce-ți defilează cinematic în fața ochilor, care depășesc vârsta general acceptată pentru young adult. Iar după ce am citit volumul II, acesta clar nu este dedicat adolescenților care până mai ieri citeau Harry Potter. Așadar, păstrați această carte pentru voi, tineri și adulți, nu este pentru elevii adolescenți.

Cartea se află la un preț extrem de accesibil pe Elefant, chiar este păcat să o ratați. Cu numai 30 de lei puteți lua ambele volume, ce garantat vă vor oferi niște ore de lectură mirifice!

Cu această recenzie am încheiat a doua săptămână din planul meu cu borcanul de lecturi. Pentru că săptămâna trecută am încălcat planul și am citit mai mult decât am plănuit, în detrimentul învățatului, penalizările vor fi dublul valorii cărților citite. Astfel am în borcan 194 de lei, suma economisită pentru lecturile anului 2019, 32 de lei din cele citite în mod normal și restul penalități 😀

Publicat în Recenzii

Cele trei fiice ale Evei – Elif Shafak [recenzie]

1250970

 

„Țara mea natală, Turcia, este o țară-fluviu, nici solidă, nici stabilă”, scria Elif Shafak în secțiunea dedicată mulțumirilor din acest volum. Cele trei fiice ale Evei este o radiografie a femeii moderne din Turcia, aflată la intersecția unor curente principale total opuse, care intră în contact cu Occidentul și încearcă mereu să se situeze între extremele societății sale. Toate acestea sunt privite prin ochii unei turcoaice laice, care trăiește și profesează în Occident, ceea ce adaugă un nou filtru imaginii.

Cele trei fiice ale Evei sunt 3 studente de la Oxford, Credincioasa, Păcătoasa și Nehotărâta, adică egipteanca Mona, iranianca Shirin și turcoiaca Piri, care balansează între credința habotnică a mamei și materialismul cinic al tatălui. Aceasta este eroina principală a cărții, prin intermediul căreia le vom cunoaște și pe celelalte. Toată experiența ei la Oxford este o aducere aminte, prilejuită de un ciudat episod, în care niște cerșetori îi fură poșeta, pe când se îndrepta la o petrecere simandicoasă, alături de fiica sa. Prezentul durează câteva ore: drumul spre petrecere și petrecerea în sine, în timpul căreia Peri își aduce aminte de copilărie, adolescență, familie, plecarea la Oxford, prietenele sale.

Incursiunea în ideea de Dumnezeu este tema principală a cărții, fiind abordată din multe puncte de vedere, dincolo de o anumită religie. Pretextul acestei abrodări este cursul unui profesor charismatic și controversat de la Oxford, profesorul Azur, care anual predă acest curs opțional unui numpr limitat de elevi, pe care îi alege personal, cu ajutorul cărora abordează ideea de Dumnezeu istoric, dogmatic și moral. Pe lângă întreaga acțiune, acesta este câștigul acestei cărți. După ce termini de citit cartea, rămâi cu o mulțime teme de meditație, întrebări și răspunsuri, o bogată bibliografie pentru cei care vor să își adâncească studiul.

Atunci când toți studenții se prezintă la primul curs, fiecare se prezintă prin prisma credinței sale, căci sunt toți conștienți că acela a fost motivul pentru care au fost aleși. Vedem astfel: o catolică practicantă, o mormonă, un ateu convins, activist, o musulmană practicantă, plus încă vreo cinci alți studenți, care își definesc precis religia și modul în care se raportează la ea. Doar Peri se prezintă ca fiind din Istanbul. Ceea ce, într-un fel mai profund, o reprezintă, la fel cum pe ceilalți îi reprezintă religiile lor. Căci religia în Istanbul nu este un bloc unitar, o practica uniformă, ci este rezultatul unor procese îndelungate. De aceea, profesorul o va striga des, după aceea, istanbulito.

Peri este un personaj complex, realist, introvertit, ce-și analizează viața extrem de coerent și drastic. Imaginile ce au marcat-o și pe care le relatează sunt bogate în detalii, pline de vitalitate, ușor să ți le imaginezi pe deplin: prin culori, mirosuri, sunete, senzații. Fantasticul nu este nici el cu totul străin, la fel cum se întâmplă și în alte romane ale lui Elif Shafak, dar el este atât de subtil încât nu se poate spune că este o carte fantastică. Ea este la fel de realistă ca și evenimentele descrise.

Singura mea nemulțumire față de Elif Shafak este aceea că ea fiind laică, nu are niciodată un personaj musulman turc practicant care să nu cadă în derizoriu. Mereu practicanții săi sunt habotnici, caraghioși, ori oameni de la țară, simpli. Sigur, aceste personaje există în societate, nu sunt o pură plăsmuire a imaginației sale, dar după ce îi citești majoritatea cărților, ai putea cădea în capcana să crezi că în tot Istanbulul nu găsești practicanți normali, cu un IQ peste medie și o profesie înaltă.

Este o carte fermecătoare pentru iubitorii culturii turcești, pentru cei interesați de realitățile din Turcia. Seara petrecerii, în timpul în care Peri își aduce aminte toate evenimentele de la Oxford, se petrece în 2016, anul loviturii de stat din Turcia, care a fost cauzată de disensiuni între putere și o grupare religioasă extrem de influentă. La petrecere sunt prezenți reprezentații mai multor categorii: avem un patron de ziar naționalist, un om de afaceri corupt etc. De asemenea, Peri a studiat la Oxford după 9/11, iar prin ochii Monei vedem cum acest eveniment i-a afectat pe musulmanii practicanți, care au fost identificați de ceilalți drept teroriști, vinovați colateral de tot ce se întâmplă. Dar dacă alegeți să ignorați toate aceste detalii, ceea ce nu este greu, ele fiind evidente pentru cei care au mai citit despre aceste subiecte, vă veți bucura de o dezbatere interesantă pe tema existenței lui Dumnezeu, între atei și credincioși.

Cartea poate fi comandată online, la reducere, de pe Elefant.

Publicat în Recenzii

Te vad – Clare Mackintosh [recenzie]

3143

 

Cine a spus că rutina ucide, nu cred că se referea la modul cât de poate de practic. Dar pe vremea când aceste vorbe erau rostite, viața noastră nu era atât de publica, nu eram atât de dependenți de tehnologie… aceeasi tehnologie care este atât de benefică, te poate transforma într-o victimă într-o secundă.

Zoe Walker este femeia obișnuită a secolului nostru, mamă a doi copii, aflată într-o nouă și neașteptată relație cu ziaristul Matt. Lucrează la o firmă de imobiliare, pentru un șef anost și aspru de când îi refuzase avansurile și, pentru a-și suplimenta veniturile ține contabilitatea pentru prietena și vecina sa, Melissa. Merge la serviciu mereu pe aceeași rută, stă în același vagon, pe același scaun, dacă este posibil. Viața ei curge domol, doar cei doi copii ai săi, ce ies din adolescență și se pregătesc pentru viața de adult dându-i bătăi de cap. Până într-o zi…

Într-o zi își vede poza la anunțurile de mica publicitate, în secțiune serviciilor erotice premium… Poza nici măcar nu este cea mai bună poză a ei, nici măcar nu se uita la obiectiv, observă ea… Deși familia ei ia totul ca pe o glumă și  încearcă să o convingă că nu este ea cea din poză, sentimentul că ceva nu este în regulă nu îi dă pace. Când însă descoperă că victima unei crime a fost și ea într-un anunț similar, își dă seama că nu este o glumă, ci este un plan macabru. Faptul că aproape cade în fașa metroului și este salvată de un străin o impulsionează să găsească răspunsuri. Însă nimeni nu este dispus să îi dea atenție, căci anchetatorul crimei nu vede nici o legătură. Totul până ce Kelly Swift, polițistă la departamentul transporturi hotărăște că nu este o coincidență și își începe propriile cercetări. Dar Kelly are proprii demoni ai trecutului cu care luptă, ceea ce îi îngreunează misiunea.

Te văd este un thriller plin de acțiune, în care suspiciunea cade pe toate personajele, mai puțin pe cele vinovate, așa cum se dovedește. Ca și în viața reală, cu toții avem propriile secrete, ceea ce ne face să îi bănuim pe rând, pe toți. Doar tenacitatea lui Kelly și ambiția de a se revanșa pentru trecut duc la rezolvarea cazului… sau așa crezi până la ultima pagină, când descoperi cu totul altceva, ametești si rămâi așa. Nu trageți cu ochiul la ultima pagină, veți strica o bunătate de carte.

Deși este relativ groasă, 493 de pagini, acțiunea curge rapid, detaliile sunt suficiente pentru a contura credibil personajele, fără însă a ne încărca mintea inutil. Curiozitatea de a descoperi făptașul te face să citești cartea ultra rapid. M-a impresionat, de asemenea, felul în care poți relaționa cu o astfel de acțiune. Extrem de mulți oameni fac naveta către servici, sau se rutinizează de-a lungul timpului, indiferent dacă este vorba de mersul la servici, ieșitul cu copilul în parc, mersul la cumpărături sau distracția.

Cât de sigur te poți simți când tot ce se află în jurul nostru oferă informații despre noi? Camerele de supraveghere sunt montate pentru siguranța noastră, dar ele pot oferi informații și celor cu intenții mai puțin bune. Informațiile pe care le oferim cu atâta generozitate pe rețelele de socializare, disponibile multor străini, ne pot face vulnerabili. Dar unde tragem linia între ce este normal și acceptabil, ce este paranoia și ce este inconștiență? Toate acestea sunt subiecte de meditație propuse de Clare Mackintosh în noua sa carte. Deși este total diferită față de Te las să pleci, cartea sa anterioară, mi-a plăcut la fel de mult.

Cartea este disponibilă, ca de obicei, cu reducere și transport gratuit pe Libris, și, dacă așteptați ziua săptămânii în care pe Elefant este activ codul BOOKS50, o puteți lua la o super reducere (ca mine).

Publicat în Recenzii

Viata dubla la Venetia – Monica Ramirez [recenzie]

26237716_139848559989902_594025033_o

 

Dragostea își găsește împlinirea, chiar dacă așteaptă o jumătate de mileniu pentru ca persoanele potrivite să de adune pe un tărâm feeric, în plin carnaval și să își rejoace rolurile. Când expresia „parcă îl știu de mult, deși sigur nu l-am întâlnit niciodată” nu este doar un sentiment subtil, ci o forță care îți ghidează pașii și printr-un lanț nesfârșit de coincidențe și potriveli, ajungi să împlinești povestea de dragoste a unei femei care a locuit acum 500 de ani pe un alt continent…

Prima săptămână a acestui an mi-a adus drept provocare să citesc și să scriu despre cartea Monicăi Ramirez, Viață dublă la Veneția. Ceea ce înițial, atunci când am extras biletul m-a incitat, acum, după ce am citit-o dintr-o suflare, mă bucură enorm. Chiar am început anul 2018 cum nu se putea mai bine, cu un roman de sine stătător al Monicăi, foarte atrăgător, bine scris, după cum ne-a obișnuit autoarea, ce are în doze optime: romantism, acțiune, mister și un pic de fantezie, cât să îi dea acestuia savoarea necesară.

Kate ajunge la Veneția, împinsă de visele tot mai frecvente din ultima vreme, vise ce îi tulbură existența liniștită de proprietară a unui magazin de antichități din Baton Rouge, Louisiana. Sub pretextul că ar vrea să participe la Carnavalul de la Veneția și să facă unele achiziții pentru magazinul său de antichități, aceasta dorește să vadă ce anume o atrage atât de mult spre acel oraș, ce înseamnă toate acele viziuni pe care le are de ceva vreme, dar care sunt tot mai intense în ultima vreme.

Ajunsă la Veneția, se pare că destinul i-l scoate frecvent în cale pe Patrick, venit și el la Veneția tot cu scopul de a-și potoli viziunile frecvente. În fapt, toate personajele care vor juca roluri cheie în intriga romanului au momente scurte în care personaje misterioase le apar în viziuni din trecut.

După ce Kate intră în posesia unui superb colier cu topaz, totul în jurul ei se transformă în haos, mai multe persoane fiind extrem de interesate să devină noii proprietari ai acestuia. Dar cine este Patrick? De ce apare mereu când are nevoie de el? Vrea să o protejeze, sau este încă o persoană care dorește colierul? De ce i se pare atât de familiar? Cine este femeia pe care o vede mereu în acele viziuni? De ce i se pare Veneția atât de familiară, când, de fapt, este prima dată când vine aici?

Viață dublă la Veneția spune, în paralel, povestea a două femei ce seamănă ca două picături de apă, dar pe care le despart 500 de ani și jumătate de planetă. În timp ce Caterina este fiica unui nobil Venețian, Kate este o americancă get-beget. Povestea se întretaie minunat, fără să devină obositoare pendulările între trecut și prezent. Intriga de desfăsoară alert, fără să trebuiască însă să faci eforturi pentru a ține minte detalii, cu teama că altfel pierzi firul acțiunii. O lectură extrem de plăcută, pe care am parcurs-o într-o singură seară. Pur și simplu nu am mai putut lăsa cartea din mână după ce am început-o, iar ultimele pagini au zburat pur și simplu, din nerăbdarea de a vedea deznodământul.

Deși povestea are o doză de fantezie, aceasta nu este niciodată forțată, nu pare nicidecum ridicolă, ci doar sporește romantismul poveștii. Nu ne dorim toți ca dragostea pe care o întâlnim să fie „menită să se întâmple”, „scrisă în stele”, „o aliniere perfectă a constelațiilor”? Viață dublă la Veneția nu face decât să ne dea motive să visăm în continuare la o astfel de poveste de dragoste!

După cum scriam în planul meu pe 2018, în fiecare săptămână voi citi o carte, despre care scriu pe blog. Dacă reușesc până la sfârșitul spăptămânii acest lucru, voi depune în borcanul cu bilețele și suma plătită pe carte, ca fond de economii. Dar cum eu această carte am cumpărat-o ca făcând parte din setul complet de autor de pe Librex, voi pune deoparte prețul pe care ea îl are în acest moment pe site, 18 ron.

Publicat în Recenzii

Secrete și minciuni – Nora Roberts [recenzie]

 

Când tot universul tău se prăbușește și viața ta se dovedește a fi o minciună, în care singurul care nu știe adevărul ești tu, pentru că ai refuzat să pui prea multe întrebări, de frica răspunsurilor, te retragi acasă, pentru a te recompune și a-ți reconstrui viața.

Shelby este o tânără din sud, crescută într-o familie mare și frumoasă, dintr-un orășel de munte. Avea vise și planuri, care îi sunt date peste cap de Richard, care o face, într-o perioadă foarte scurtă, să renunțe la tot și să îl urmeze prin toată țara. Dar magia lui Richard durează puțin, căci după o căsătorie pe fugă în Las Vegas, acesta devine un om rece cu noua lui soție, care niciodată nu se poate ridica la nivelul așteptărilor sale. El își dorește o femeie sofisticată, în timp ce Shelby este o superbă roșcată sudică, ce nu se potrivește cu lumea în care Richard vrea să o introducă. Urmează ani de abuz verbal din partea lui, dar după nașterea lui Callie, fiica ei, ce îi seamănă perfect, ea nu este dispusă să plece și să riște să o piardă. Însă într-o zi pierde totul. Ziua în care niște polițiști o anunță în pragul casei pe care o urăște, că soțul ei este mort, ca urmarere a unui accident nautic. Tot atunci află că soțul ei nu este omul bogat de afaceri, ci că are datorii ce depășesc orice proprietate aflată pe numele său.

Pentru Shelby începe o lungă luptă cu datoriile, în timpul căreia află lucruri tulburătoare despre soțul ei, despre multiplele sale identități, despre faptul că ar putea fi un hoț și un criminal. Ce poate face singură în această situație? Ea vinde tot ce poate vinde din ce avea soțul ei și află că mare parte din bijuteriile sale sunt false. La fel ca viața ei. Nu îi rămâne decât să se întoarcă în singurul loc unde se simte iubită și protejată, în orașul ei natal, la familia ei pe care o iubește. Dar problemele se mută în oraș o dată cu ea, căci trecutul lui Richard nu este la fel de mort precum ar vrea acesta să se creadă, iar oamenii dubioși din jurul lui Richard o urmăresc, pentru a da de banii și bijuteriile ce se presupune că le furase fostul ei soț.

Shelby se regăsește pe ea, cea pe care o uitase după căsătoria cu Richard și ăși găsește dragostea. Dar cu o fetiță în brațe, o datorie imensă și niște persoane care mor în jurul ei, nu este dispusă să se avânte într-o relație serioasă foarte curând.

Am văzut cartea la Anca și mi-a atras atenția. Nu mai citisem o carte de Nora Roberts de aproape 20 de ani . Nici nu îmi aduc aminte exact ce am citit, eram prin clasele a VIII-a sau a IX-a când le-am citit, aproape că nici nu se pune că le-am citit pe atunci, aș putea cu siguranță să le recitesc fără nici o licărire de aducere aminte. Pentru că este la fel de populară acum, așa cum era când eram eu copil, am fost tentată să citesc ceva de ea, dar faptul că am găsit cartea în format audio Audible m-a făcut să nu mai stau pe gânduri. Astfel că 16 ore am ascultat accentul sudic al lui Shelby. Acesta a fost detaliul care m-a făcut să termin cartea în numai 3 zile. Nu știu dacă aș fi avut răbdarea de a citi cartea până la capăt

Nora Roberts știe să scrie o carte bună, nu există îndoială. Nu degeaba are o carieră de aproape 40 de ani și peste 200 de cărți, vândute în milioane de exemplare în toată lumea. Secrete și minciuni are o intrigă bine închegată, suspans, romantism, personaje diverse, pitorești. Doar că mie mi s-a părut puțin clișeică, am intuit de la început adevărul, nu m-a surprins cine știe ce. Detaliile arhitecturale deveneau uneori obositoare și numai faptul că se duceau la Griff acasă mă făcea să dau ochii peste cap, căci urmau câteva minute bune de descrieri ale mobilei, ale pereților etc. Chiar și în timp ce Shelby și Griff își petrec primele momente intime în casa lui, scena este întreruptă pentru alte câteva detalii arhitecturale. Dar, per ansamblu, este o carte plăcută, care îți insuflă dor de casă, de familie, de a te simți protejat alături de cei dragi. Coperta ediției în limba română este foarte potrivită subiectului. Am pus și coperta în engleză, deoarce aceea este folosită pentru a face reclamă cărții audio pe Audible.

Publicat în Recenzii

Dulciuri amare – Roopa Farooki [recenzie]

dulciuri-amare-produs_imagine

 

Când minciunile se rostogolesc de la o generație la alta, de ai putea crede că sunt ereditare, adevărul nu pare a fi soluția salvatoare, căci ar zdrucina prea multe vieți. Ce începe ca o minciună de conveniență, menită să ofere un viitor mai bun se transformă într-un bulgăre ce se mărește și depășește zidurile unei singure familii. Cu toate acestea, Dulciuri amare nu este despre minciună… nu doar despre minciună.

Roopa Faruki, scriitoare britanică, de origine pakistaneză, își începe povestea în Bangladesh, în anul 1950. Încadrarea în timp nu este aleatorie, ci aș putea spune că este definitorie pentru soarta Hannei, cea care pornește acest bulgăre de minciuni. În 1950 Bangladeshul se afla într-o uniune cu Pakistanul și întreaga zonă fremăta după încheierea epocii coloniale britanice din 1947. Întregul Bengal căuta să-și găsească o cale independentă, noi țări se formau, unele regiuni își luau avântul, în timp ce altele se scufundau mai rău în sărăcie. Familia Hannei este expresia acestei lupte pentru supraviețuire.

Henna este fiica unui negustor viclean, ce încerca să-și mărite fata cu profit. Astfel el ticluiește un plan de a o mărita cu un tânăr bogat, ce studiase în Anglia, exponentul bunăstării. Dar acesta își exprimase clar dorința de a se căsători cu o tânără intelectuală, care să îi împărtășească dragostea pentru sonetele englezești, tenis, discuții intelectuale. Cu ajutorul tatălui său, Henna, actriță înnăscută, reușește să treacă în fața familiei lui Rashid / Ricky Karim drept candidata ideală.

Rashid/Ricky este tânăr și își dorește să studieze și să trăiască în Anglia. Nu se identifică cu locurile natale, singura lui dorință este să trăiască într-o țară „civilizată”, precum Anglia. De aceea nu își dorește să se căsătorească cu o fată simplă și needucată. Dar surpiza pe care o are în noaptea căsătoriei sale cu Henna, cea care îi recitase sonete învățate cu greu, care se măritase pentru a nu trebui să meargă la școală, care era mai mică decât lăsase să se înțeleagă tatăl său, este cât se poate de neplăcută. Nici nu consumă căsătoria cu ea decât după ce aceasta împlinește o vârstă acceptabilă.

Ricky se recunoaște înfrânt de Henna și de soartă și se conformează noii sale realități. Se debarasează de numele de Ricky și redevine Rashid, cap de familie, dar străin în propria sa casă. Părinții lui o iubesc pe Henna, care știe să se facă plăcută de ei. Când aceasta dă naștere unei fete, Shona, sau Goldie, Rashid simte că are pentru ce să trăiască. Visează ca măcar ea să îi ducă visul mai departe, căci se dovedește că este singurul copil pe care Henna poate să îl facă (după câteva vizite la o clinică unde se asigură de acest lucru). Dar după nașterea fetei sale, relația dintre el și Henna se deteriorează și mai tare, devenind niște străini ce păstrează niște aparențe de dragul presigiului familiei.

Însă Shona nu este dispusă să urmeze visul academic al tatălui său, se îndrăgostește și după o relație ascunsă, de câțiva ani, cu un tânăr pakistanez, în ziua absolvirii facultății, se căsătorește pe ascuns și fuge în Anglia. Ajunge în țara visată de tatăl său, dar nu pe calea visată de el, la studii, ci măritându-se cu un bărbat a cărui singură avere este un clips de aur cu care își ține legați puținii bani. Astfel Shona trece de la traiul lipsit de griji, oferit de o familie înstărită, la traiul auster, într-o cămăruță sărăcăcioasă, deasupra cofetăriei unde se angajează soțul său. Acest pas al său îi redă libertatea tatălui său, care poate din nou trăi pentru el, redevine Ricky și își începe viața dublă, între Anglia și Bangladesh.

De acum povestea începe să fie cu adevărat intersantă, căci vedem cum acele prime minciuni își pun amprenta pe existența personajelor noastre, chiar dacă ele se află acum la câteva mii de km distanță de casă, se întrepătrund cu alte și alte minciuni, menite și ele să mascheze o situație sau alta. Povestea continuă până ce gemenii lui Shona, născuți în Anglia ajung studenți și minciunile îi ajung din urmă, împletindu-se cu propriile lor minciuni.

Este o carte emoționantă despre devenire, despre cunoașterea de sine, despre identitate și sentimentul de neapartență. Ricky este străin în propria lui țară, căci nu se identifică cu ceea ce îl înconjoară. Shona este străină în Anglia, țara pe care o alege pentru a-și forma familia și își crește copiii ca pe niște englezi, ca să prevină ca ei să se simtă niște străini. Doar că aceștia realizează în adolescență că rădăcinile lor bengaleze îi face speciali și adoptă accentul specific bengalez în mod artificial. Este o carte despre dragoste, în toate formele sale. Fiecare dintre ei își va găsi împlinirea în dragoste prin căi diferite, dar niciodată ușor sau simplu.

Este o carte care merită citită, de care îți vei aduce aminte mult timp după aceea. Alături de Distanța dintre noi, conturează o lume străină nouă, dar fermecătoare.