Publicat în Recenzii

Urlet in tacere – Marina Neagu [recenzie]

26239892_1549263175111476_5746518268729325899_n

O dramă fără margini te aruncă într-o lume a coșmarurilor și cinci ani de terapie reușesc să te aducă pe linia de plutire. Din punctul de vedere al doctorilor. Dar tu, de fapt, intri într-o lume total nouă, în care coșmarurile prin viață, ființe supranaturale îți bântuie somnul și veghea, destinul te ajunge din urmă. Poate dragostea să rezolve totul, până la urmă?

A doua săptămână a anului 2018 mi-a adus bilețelul pe care scria Urlet în tăcere, de Marina Neagu. Așadar, nu mai puteam evita să citesc fantasy. După cum probabil știți deja, fantasy nu este tocmai genul meu literar preferat. Nu îmi displace, dar nici nu am resorturile necesare pentru a mă bucura pe deplin de acest gen. Prefer cărțile inspirate din realitate sau ficțiunea ce imită realitatea. Dar cum sunt foarte hotărâtă să traversez toate genurile și să mă țin de planul meu, am citit cartea. Ca să înțelegeți cât de tare mi-a plăcut, nu numai că am terminat-o în câteva ore, dar la ora 3 dimineața am început volumul II al seriei și nu m-am culcat până nu am terminat aproape 100 de pagini din el. Pentru cineva care nu citește fantasy, trebuie să recunoașteți că este o performanță, indiferent cât de ușoară și plăcută este cartea!

Sara este o adolescentă obișnuită, dintr-o familie iubitoare și destul de înstărită. Cu toate acestea nu este răsfățata și superficiala care ar putea fi, ci are un suflet bun și pur, dedicându-se voluntariatului. Un mic incident dintr-un mall avea însă să îi perturbe definitiv existența. Un tânăr fermecător o avertizează să nu meargă acasă în acea noapte, căci  nu se află în siguranță. Nu îi propune să meargă cu el, ci doar să nu se întoarcă acasă. În ciuda atracției total inexplicabile pe care o simte față de el, nu avea de gând să dea curs avertismentului lui… cum ar putea??

Dar Sara ar fi trebuit să îl asculte, căci în acea noapte își pierde în mod brutal părinții și timp de cinci ani se chinuie să redevină un om normal, capabil să trăiască viața la fel ca cei de vârsta sa. La 21 de ani doctorii hotărăsc că se poate întoarce în familia ce îi mai rămăsese: mătușa sa, Laura, și verișoara sa, Liana. Doar că Sara nu mai poate vorbi. Din acea noapte tragică, cuvintele au încetat să mai fie rostite, durerea este prea mare.

Deși Sara încearcă să își reia viața, se înscrie la facultate și începe să meargă cu Liana la petreceri, la cursuri, visele pe care le are îi dau de înțeles că ea nu este o tânără obișnuită, ci este urmașa unei preotese dacice, Sarula, care a renunțat la iubirea pentru zeul morții, pentru a scăpa de răzbunarea unei alte zeițe ce se îndrăgostise de el. Dar cum poate Sara face față noilor descoperiri, în care prietenii săi sunt, de fapt, zei, protectori, coșmaruri, zeițe? Ce este ea? Cum își va da seama cine îi este prieten și cine îi este dușman? De ce are atât de multe accidente și cum se face că toate rănile ei, care deși i-au provocat o durere cât se poate de reală, se vindecă atât de repede?

Cartea începe cât se poate de simplu și real. O familie de români, cât de poate de reală și veridică. Fantasticul pune stăpânire pe acțiune treptat, ca niște tentacule ce acaparează tot mai mult teritoriu. Imaginile sunt foarte vii, foarte bine descrise, te transpun în acel nou univers cu ușurință și nici nu îți dai seama că ai parcurs deja jumptate de carte. Scenele romantice sunt cât se poate de pasionale, iar iubirea dintre Sara și Markus îți dă inevitabil fiori.

Sara este un personaj ușor de îndrăgit. Are umor, prospețime, fără să sune fals nici dorința ei de a ajuta. O iubești de la început și te atașezi luptei ei de a afla adevărul și de a-și trăi dragostea. Markus este cuceritorul perfect. Misterios, frumos, puternic, având acea latură întunecată ce atrage fetele bune, din clasicul antagonism fată bună – băiat rău. Dar Markus nu este un băiat rău, este doar o aparență înșelătoare.

Tot ce pot spune este că am fost foarte bucuroasă că am luat ambele volume în același timp, aș fi înnebunit de nerăbdare să îl citesc și pe al doilea. Acțiunea te prinde, fantasticul este foarte bine dozat cât să îi atragă și pe cei ca mine, neobișnuiți cu genul.

Înițial am fost tentată să cataloghez cartea drept YA, dar scenele de luptă, descrierea coșmaruriloro fac mult prea complexă. Marina Neagu creează un univers complex, descrie niște scene ce-ți defilează cinematic în fața ochilor, care depășesc vârsta general acceptată pentru young adult. Iar după ce am citit volumul II, acesta clar nu este dedicat adolescenților care până mai ieri citeau Harry Potter. Așadar, păstrați această carte pentru voi, tineri și adulți, nu este pentru elevii adolescenți.

Cartea se află la un preț extrem de accesibil pe Elefant, chiar este păcat să o ratați. Cu numai 30 de lei puteți lua ambele volume, ce garantat vă vor oferi niște ore de lectură mirifice!

Cu această recenzie am încheiat a doua săptămână din planul meu cu borcanul de lecturi. Pentru că săptămâna trecută am încălcat planul și am citit mai mult decât am plănuit, în detrimentul învățatului, penalizările vor fi dublul valorii cărților citite. Astfel am în borcan 194 de lei, suma economisită pentru lecturile anului 2019, 32 de lei din cele citite în mod normal și restul penalități 😀

Publicat în Recenzii

Viata dubla la Venetia – Monica Ramirez [recenzie]

26237716_139848559989902_594025033_o

 

Dragostea își găsește împlinirea, chiar dacă așteaptă o jumătate de mileniu pentru ca persoanele potrivite să de adune pe un tărâm feeric, în plin carnaval și să își rejoace rolurile. Când expresia „parcă îl știu de mult, deși sigur nu l-am întâlnit niciodată” nu este doar un sentiment subtil, ci o forță care îți ghidează pașii și printr-un lanț nesfârșit de coincidențe și potriveli, ajungi să împlinești povestea de dragoste a unei femei care a locuit acum 500 de ani pe un alt continent…

Prima săptămână a acestui an mi-a adus drept provocare să citesc și să scriu despre cartea Monicăi Ramirez, Viață dublă la Veneția. Ceea ce înițial, atunci când am extras biletul m-a incitat, acum, după ce am citit-o dintr-o suflare, mă bucură enorm. Chiar am început anul 2018 cum nu se putea mai bine, cu un roman de sine stătător al Monicăi, foarte atrăgător, bine scris, după cum ne-a obișnuit autoarea, ce are în doze optime: romantism, acțiune, mister și un pic de fantezie, cât să îi dea acestuia savoarea necesară.

Kate ajunge la Veneția, împinsă de visele tot mai frecvente din ultima vreme, vise ce îi tulbură existența liniștită de proprietară a unui magazin de antichități din Baton Rouge, Louisiana. Sub pretextul că ar vrea să participe la Carnavalul de la Veneția și să facă unele achiziții pentru magazinul său de antichități, aceasta dorește să vadă ce anume o atrage atât de mult spre acel oraș, ce înseamnă toate acele viziuni pe care le are de ceva vreme, dar care sunt tot mai intense în ultima vreme.

Ajunsă la Veneția, se pare că destinul i-l scoate frecvent în cale pe Patrick, venit și el la Veneția tot cu scopul de a-și potoli viziunile frecvente. În fapt, toate personajele care vor juca roluri cheie în intriga romanului au momente scurte în care personaje misterioase le apar în viziuni din trecut.

După ce Kate intră în posesia unui superb colier cu topaz, totul în jurul ei se transformă în haos, mai multe persoane fiind extrem de interesate să devină noii proprietari ai acestuia. Dar cine este Patrick? De ce apare mereu când are nevoie de el? Vrea să o protejeze, sau este încă o persoană care dorește colierul? De ce i se pare atât de familiar? Cine este femeia pe care o vede mereu în acele viziuni? De ce i se pare Veneția atât de familiară, când, de fapt, este prima dată când vine aici?

Viață dublă la Veneția spune, în paralel, povestea a două femei ce seamănă ca două picături de apă, dar pe care le despart 500 de ani și jumătate de planetă. În timp ce Caterina este fiica unui nobil Venețian, Kate este o americancă get-beget. Povestea se întretaie minunat, fără să devină obositoare pendulările între trecut și prezent. Intriga de desfăsoară alert, fără să trebuiască însă să faci eforturi pentru a ține minte detalii, cu teama că altfel pierzi firul acțiunii. O lectură extrem de plăcută, pe care am parcurs-o într-o singură seară. Pur și simplu nu am mai putut lăsa cartea din mână după ce am început-o, iar ultimele pagini au zburat pur și simplu, din nerăbdarea de a vedea deznodământul.

Deși povestea are o doză de fantezie, aceasta nu este niciodată forțată, nu pare nicidecum ridicolă, ci doar sporește romantismul poveștii. Nu ne dorim toți ca dragostea pe care o întâlnim să fie „menită să se întâmple”, „scrisă în stele”, „o aliniere perfectă a constelațiilor”? Viață dublă la Veneția nu face decât să ne dea motive să visăm în continuare la o astfel de poveste de dragoste!

După cum scriam în planul meu pe 2018, în fiecare săptămână voi citi o carte, despre care scriu pe blog. Dacă reușesc până la sfârșitul spăptămânii acest lucru, voi depune în borcanul cu bilețele și suma plătită pe carte, ca fond de economii. Dar cum eu această carte am cumpărat-o ca făcând parte din setul complet de autor de pe Librex, voi pune deoparte prețul pe care ea îl are în acest moment pe site, 18 ron.

Publicat în Recenzii

Secrete și minciuni – Nora Roberts [recenzie]

 

Când tot universul tău se prăbușește și viața ta se dovedește a fi o minciună, în care singurul care nu știe adevărul ești tu, pentru că ai refuzat să pui prea multe întrebări, de frica răspunsurilor, te retragi acasă, pentru a te recompune și a-ți reconstrui viața.

Shelby este o tânără din sud, crescută într-o familie mare și frumoasă, dintr-un orășel de munte. Avea vise și planuri, care îi sunt date peste cap de Richard, care o face, într-o perioadă foarte scurtă, să renunțe la tot și să îl urmeze prin toată țara. Dar magia lui Richard durează puțin, căci după o căsătorie pe fugă în Las Vegas, acesta devine un om rece cu noua lui soție, care niciodată nu se poate ridica la nivelul așteptărilor sale. El își dorește o femeie sofisticată, în timp ce Shelby este o superbă roșcată sudică, ce nu se potrivește cu lumea în care Richard vrea să o introducă. Urmează ani de abuz verbal din partea lui, dar după nașterea lui Callie, fiica ei, ce îi seamănă perfect, ea nu este dispusă să plece și să riște să o piardă. Însă într-o zi pierde totul. Ziua în care niște polițiști o anunță în pragul casei pe care o urăște, că soțul ei este mort, ca urmarere a unui accident nautic. Tot atunci află că soțul ei nu este omul bogat de afaceri, ci că are datorii ce depășesc orice proprietate aflată pe numele său.

Pentru Shelby începe o lungă luptă cu datoriile, în timpul căreia află lucruri tulburătoare despre soțul ei, despre multiplele sale identități, despre faptul că ar putea fi un hoț și un criminal. Ce poate face singură în această situație? Ea vinde tot ce poate vinde din ce avea soțul ei și află că mare parte din bijuteriile sale sunt false. La fel ca viața ei. Nu îi rămâne decât să se întoarcă în singurul loc unde se simte iubită și protejată, în orașul ei natal, la familia ei pe care o iubește. Dar problemele se mută în oraș o dată cu ea, căci trecutul lui Richard nu este la fel de mort precum ar vrea acesta să se creadă, iar oamenii dubioși din jurul lui Richard o urmăresc, pentru a da de banii și bijuteriile ce se presupune că le furase fostul ei soț.

Shelby se regăsește pe ea, cea pe care o uitase după căsătoria cu Richard și ăși găsește dragostea. Dar cu o fetiță în brațe, o datorie imensă și niște persoane care mor în jurul ei, nu este dispusă să se avânte într-o relație serioasă foarte curând.

Am văzut cartea la Anca și mi-a atras atenția. Nu mai citisem o carte de Nora Roberts de aproape 20 de ani . Nici nu îmi aduc aminte exact ce am citit, eram prin clasele a VIII-a sau a IX-a când le-am citit, aproape că nici nu se pune că le-am citit pe atunci, aș putea cu siguranță să le recitesc fără nici o licărire de aducere aminte. Pentru că este la fel de populară acum, așa cum era când eram eu copil, am fost tentată să citesc ceva de ea, dar faptul că am găsit cartea în format audio Audible m-a făcut să nu mai stau pe gânduri. Astfel că 16 ore am ascultat accentul sudic al lui Shelby. Acesta a fost detaliul care m-a făcut să termin cartea în numai 3 zile. Nu știu dacă aș fi avut răbdarea de a citi cartea până la capăt

Nora Roberts știe să scrie o carte bună, nu există îndoială. Nu degeaba are o carieră de aproape 40 de ani și peste 200 de cărți, vândute în milioane de exemplare în toată lumea. Secrete și minciuni are o intrigă bine închegată, suspans, romantism, personaje diverse, pitorești. Doar că mie mi s-a părut puțin clișeică, am intuit de la început adevărul, nu m-a surprins cine știe ce. Detaliile arhitecturale deveneau uneori obositoare și numai faptul că se duceau la Griff acasă mă făcea să dau ochii peste cap, căci urmau câteva minute bune de descrieri ale mobilei, ale pereților etc. Chiar și în timp ce Shelby și Griff își petrec primele momente intime în casa lui, scena este întreruptă pentru alte câteva detalii arhitecturale. Dar, per ansamblu, este o carte plăcută, care îți insuflă dor de casă, de familie, de a te simți protejat alături de cei dragi. Coperta ediției în limba română este foarte potrivită subiectului. Am pus și coperta în engleză, deoarce aceea este folosită pentru a face reclamă cărții audio pe Audible.

Publicat în Recenzii

Nopți la Monaco – Natasa Alina Culea [recenzie]

80e27172-2708-44c5-b054-fbef764d2723

După cum scriam pe facebook, m-am gândit să dedic aceste ultime două luni ale acestui an autorilor români contemporani (dacă aveți recomandări, le aștept cu nerăbdare în secțiunea de comentarii a postării). Deja sunt foarte fericită de această intenție, căci am citit o carte minunată, care mi-a lăsat zâmbetul pe buze și o plăcere în suflet. Am văzut pe Fb un hashtag interesant, pe care intenționez să îl folosesc și eu, de fiecare dată când este vorba de autorii români #citesteromaneste .

Nopți la Monaco, de Natașa Alina Culea, este exact ceea ce aștept eu de la un autor român. O poveste (originală sau clasică) bine închegată, bine povestită, dar să simt românismul în ea, acel stil savuros de a povesti, acele personaje geniale, familiare, dar de care nu te vei putea niciodată plictisi, căci fac parte din noi, din ADN-ul nostru.

Povestea în sine, cu niste personaje gen Kate sau Jenny, povestită de parcă m-as uita la un episod de telenovelă hispanică, nu ar avea nimic atât de extrardinar, o fată plecată de jos și se ridică prin forțe proprii. Dar povestea nu este a unei Kate, este a Nicoletei Dragomirescu, din Văleni, Prahova. Și Nicoleta este cât se poate de româncă, inteligentă, ironică, cu replica mereu pregătită, care analizează fin tot ce o înconjoară. Și unde mai pui că e frumoasă de pică, fără ca măcar să își dea seama ce efect are asupra celor din jur. Și fiind vorba de Nicoleta, povestea care este clasică în 5 cuvinte, devine una originală, căci drumul până la succes este sinuos, dar foarte interesant, nu are nimic plictisitor sau clișeic.

Stilul în care este scrisă această carte face tot deliciul lecturii. Mi-a plăcut fiecare pagină în parte, am râs, m-am regăsit, m-am enervat (pe anumite comportamente ale personajelor, evident, nu pe carte), am trecut printr-o serie întreagă de emoții. De plâns nu am plâns, căci Nicoleta are un fel de a fi care nu inspiră milă, este puternică, iar atunci când se simte sleită de puteri recurge la autoironie sau la ambiție, pentru a răzbi.

Analiza relațiilor de familie a Dragomireștilor este atât de autentică încât simți că îi cunoști, îi vezi, îi simți, sigur la un moment dat te-ai intersectat cu ei. Felul în care autoarea a conturat personajele secundare mi s-a părut genial, căci le-a dat viață proprie, susținând veridicitatea acțiunii. În numai 250 de pagini autoarea a reușit să o prezinte pe Nicoleta, dar și să o înconjoare de personaje bine conturate, angrenate într-o lungă serie de evenimente și acțiuni.

Cu siguranță această autoare nu trebuie să vă lipsească din bibliotecă, indiferent de genul literar preferat, căci măcar primele 50 de pagini vă vor servi drept prilej de introspecție a relațiilor de familie, lecție de viață. Abia aștept să mai citesc și alte cărți ale autoarei, căci îmi voi continua obiceiul de a epuiza tot ce a scris un autor care mi-a plăcut atât de mult.

Cartea se găsește acum și pe Libris și transportul este gratuit prin curier dacă aveți o comandă mai mare de 30 de ron.

 

Publicat în Recenzii

Fericirea imi scapa printre degete – Agnes Martin Lugand [recenzie]

res_7c9ae0034cac5a269a13ae9fa4e0b23d_450x450_n5mi

După ce am citit Viata e usoara, nu-ti face griji, rămăsesem cu o părere destul de bună despre această autoare. Știam că are un început mai lent, dar apoi acțiunea compensează în ritm și se termină drăguț. O catalogasem ca pe o lectură plăcută atunci când nu ai nimic mai interesant la îndemână. Aseară, pentru că încă nu găsisem o carte la fel de interesantă și captivantă ca cea din weekend, Ragdoll – ultima ta zi, am zis că în cele câteva ore libere aș putea să citesc această carte, dar am fost dezamăgită.

Fericirea îmi scapă printre degete este un roman ușor, clișeic de la un capăt la altul, cu personaje plate, lipsite de viață și cu o acțiune fără un apogeu decent, previzibilă din primele 30 de pagini ale cărții. Cu alte cuvinte, dezamăgire totală.

Fie Viața e ușoară mi-a plăcut doar prin prisma subiectului sensibil, fie a fost mai bine scris, căci acesta nu mi-a plăcut deloc. Am continuat o vreme să citesc, pentru că mă așteptam să își revină, ca și celălalt, dar mi-am dat seama că nu o va face și l-am terminat doar pentru a putea scrie o recenzie completă.

Iris este o femeie de 31 de ani, ce lucrează într-o bancă, pentru că așa și-au dorit părinții ei, măritată cu un doctor de succes și foarte ocupat. Și-a dorit din totdeauna să devină croitoreasă, dar părinții ei i-au încurcat planurile, căci nu o considerau o ocupație potrivită cu statutul ei. Este profund nemulțumită de cum decurge viața ei, căsătoria ei, își dorește o schimbare. Din a doua pagină este clar că el o înșeală, dar pentru ea devine evident doar în ultimele 50 de pagini ale cărții, timp în care asistăm la o halucinantă ascensiune a ei în Paris și o nepăsare crasă din partea lui.

Lucrurile evoluează mult prea repede pentru a fi credibile, oamenii sunt mult prea in alb sau negru. Soțul e mult prea măgar, noua iubire mult prea perfectă, Marthe mult prea mecenică. Nici o nuanță la mijloc.

Dacă aș fi citit cartea pe Watpad m-aș fi gândit că o astfel de autoare, cu ajutor și învățând, ar putea avea o șansă în Romance, dar având în vedere că este cel puțin a patra carte publicată la noi (din ce știu eu), marketingul i-a răpit orice șansă de a mai reveni.

 

Publicat în Recenzii

Asasin la feminin [seria Alina Marinescu] – Monica Ramirez [recenzie]

21558829_1447898951914566_6811485623807784330_n

 

Un roman care îți taie respirația la propriu. Un roman care îți tensionează corpul în așteptarea deznodământului. Un roman care îți crează o stare de așteptare incredibilă. Incitare la superlativ!

Nu îmi amintesc vreun roman care să mă fi făcut până acum să aștept cu atâta nerăbdare să îl reiau. Abia așteptam să termin treaba să văd ce a mai făcut Alina. Am trăit alături de ea toată tristețea, dar și toată fericirea.

Asasin la feminin este primul volum al seriei Alina Marinescu, scrisă de Monica Ramirez cu măiestrie. Este o serie de cărți ce se poate înscrie în genul spionaj-romance, căci îmbină lumea spionajului și contraspionajului cu o frumoasă poveste de dragoste. De la prima până la ultima pagină am simțit, pe lângă talentul scriitoarei, grija pe care a acordat-o fiecărui paragraf în parte. Cartea este scrisă bine, șlefuită și îngrijită. Apreciez enorm acest efort al scriitorului de a-și îngriji scriitura și a-i da cea mai frumoasă formă.

Ceea ce este cu adevărat interesant este timpul în care este amplasată acțiunea, ceea ce îi dă o notă suplimentară de mister. Este vorba de ultimii ani ai epocii comuniste din România, când regimul era deja șubrezit, iar eforturile nomenclaturii trebuiau să crească pentru a ține în funcțiune angrenajul de represiune.

Alina Marinescu este o tânără frumoasă, deșteaptă, cu tot viitorul înainte, al cărui singur defect, în ochii Securității, este opoziția sa față de sistem, ura față de comunism. Ea întâlnește un bărbat misterios, de care se îndrăgostește, dar pe care ajunge să îl urască, atunci când își dă seama că scopul lui era altul, era acela de a o face parte din sistemul pe care îl ura.

Dinamica dintre ei îți creează tensiune, o stare de nerăbdare și de așteptare. Povestea lor, presărată de pericole de viață și de moarte, replici tăioase, momente amuzante, intimități incitante, este una memorabilă, ce te face să îți dorești să citești și restul seriei.

Alina Marinescu ajunge un spion, agent operativ, dar felul în care Monica Ramirez o descrie o face umană, palpabilă, credibilă. Nu devine agentul perfect, ci o tânără puternică, dar cu puncte vulnerabile, impuslivă, îndrăgostită irecuperabil de Alex, pe care îl și urăște, atunci când îl consideră responsabil pentru ceea ce i se întâmplă. Dar Alex este singurul căruia îi pasă cu adevărat de ea, cel care ajunsese în sistem la fel ca ea.

Alex este agentul perfect. Recrutat de tânăr, acesta este dezumanizat de serviciile secrete, transformat în mașină care execută ordinele cu perfecțiune, până când o întâlnește pe Alina, care îi redă speranța și dorința de a se elibera din sistem. Dar antrenamentele, torturile, misiunile executate, pericolele la care este expusă familia sa la cea mai mică greșeală a lui, îi fac alegerile de neînțeles pentru Alina. Dar Alex are o strategie menită să îi salveze pe amândoi. Va reuși el să o salveze și să trăiască o viață normală? Asta ne rămâne de văzut în urmatoarele volume, pe care abia aștept să le citesc.

Știam că această carte a fost scrisă inițial în engleză și apoi tradusă, dar citind, nu am regăsit nici o ezitare de traducere, totul părea mult prea firesc, ca și cum traducătorul a citit gândurile autorului, a cunoscut prea intim intenția autorului în alegerea cuvântului. O înțepătură de gelozie m-a cuprins și m-am uitat repede să văd cine a fost translatorul atât de iscusit al romanului. Si apoi m-am relaxat și totul s-a limpezit. Romanul a fost tradus în limba română de autorarea însăși. De aici naturalețea. De aceea nu se simte că a fost scris în altă limbă și apoi tradus.

Ca de obicei, am încercat o recenzie fără prea multe spoilere. Romanul merită cu adevărat citit, mi-a reclădit încrederea în literatura română contemporană, mi-a stârnit curiozitatea de a citi în continuare și restul de 10 (!!!) cărți scrise de ea.