Publicat în Recenzii

Fata dinainte – J. P. Delaney [recenzie]

fata

 

Siguranța și confortul au devenit un lux, pentru care mulți dintre noi nu au resursele necesare să plătească. Unde te afli în siguranță? În propria casă? Dar dacă aceasta tocmai ți-a fost spartă, în mijlocul nopții? Unde te simți confortabil? Acasă? Dar dacă aceasta este locul care îți aduce cel mai mult aminte de Isabel, fetița care a murit înainte ca ea să existe cu adevărat?

Emma și Jane sunt două tinere, care seamănă izbitor, pe care le leagă două lucruri: o dramă personală recentă și faptul că au locuit, la un moment dat, în misterioasa casă One Folgate Street. Poveștile celor două tinere se întrepătrund în timpul povestirii, iar cititorul ajunge să le cunoască treptat, pe fiecare. Doar că la un moment dat, Jane, actuala locatară a casei ajunge să caute indicii prin care să o cunoască pe Emma, fiind extrem de intrigată de florile pe care le găsește în pragul casei, cu un bilet dedicat ei.

One Folgate Street este opera unui arhitect techno-minimalist, marcat de propria sa tragedie, care a creat o casă extrem de modernă, automatizată până în cele mai mici detalii, decorată minimalist și cu o întreagă listă de condiții pentru viitorii locatari. Foarte puțini aplicanți reușesc să treacă de condițiile impuse de proprietar, care, de fapt, le cere să renunțe la cam toate bunurile lor și să își rutineze viața, să și-o disciplineze și să și-o ordoneze. Nu sunt accepte dezordinea, haosul, decorațiunile proprii, animalele de companie și chiar intimitatea. Casa este legată la un sistem inteligent, care monitorizează cele mai mici detalii ale locatarilor, de la dietă, la exerciții fizice, somn și activități zilnice. Periodic aceștia trebuie să completeze un chestionar, pentru a putea refolosi casa. Totul la un pret extrem de mic și de convenabil.

Emma acceptă să se mute aici cu partenerul ei de viață, Simon, ca urmare a jafului căreia i-a fost victimă. Veniturile nu le permiteau o casă mai bună sau mai sigură decât cea veche, iar acolo Emma nu își poate găsi liniștea.

Jane și-a pierdut copilul cu 3 zile înainte de naștere. Toate năzuințele sale se spulberă, iar apartamentul ei nu face decât să îi aducă aminte de aceste eșec. Nici la locul de muncă nu se poate întoarce, căci era deja în concediul de maternitate și ei au angajat pe altcineva în locul ei. Astfel, un apartament impersonal, lipsit de orice amintire, este tot ceea ce crede că o va face să meargă mai departe.

Dar amândouă se îndrăgostesc de excentricul proprietar, care are un mod foarte direct de a le aborda și, într-un mod extrem de straniu, repetă cu ele același scenariu. Când Jane află că Emma a fost ucisă, iar soția arhitectului, care îi semăna și ea la fel de mult ca Emma, a murit în condiții oarecum ciudate, se află în fața unei grele decizii.

Cartea este captivantă, cele două personaje fiind extrem de diferite, în ciuda asemănării fizice. Intriga se complică, iar sfârșitul este absolut minunat. Chiar și titlul capătă noi valențe la sfârșit; vă recomand să citiți totul, până la ultima pagină a cărții. Este o carte ce se citește foarte repede, curiozitatea nelăsându-te să o pui la o parte. Turnurile de situație sunt extrem de interesante și mi-au adus aminte uneori de Fata dispărută.

Cartea se poate găsi, la reducere, pe Libris și Elefant.

Reclame
Publicat în Recenzii

The Breakdown – B.A. Paris [recenzie]

29438850

 

Ce faci când propria ta minte începe să îți joace feste, când memoria ta are aparent niște lipsuri neexeplicabile? Adaugi la acest lucru o crimă ce s-a petrecut la scurt timp după ce tu ai trecut pe lângă mașina victimei, dar din cauza propriei frici nu te-ai dat jos din mașină să verifici de ce staționează acolo, iar apoi afli că victima este o nouă cunoștință, ce ți-a plăcut foarte mult. Iar ingredientul final… mama ta a murit suferind de demenție, ce se instalase foarte devreme, puțin după vârsta ta actuală. Toate acestea sunt ingredientele noului thriller scris de B.A. Paris, autoarea cărții În spatele ușilor închise.

Audible mi-a oferit și luna aceasta o carte la alegere, ca urmare a abonamentului meu. Am ales noul thriller al lui B.A Paris, The Breakdown. Deocamdată nu a fost tradus în limba română, dar cred că urmează curând, având în vedere că În spatele ușilor închise a prins bine la public.

Cele două thrillere ale autoarei nu au kegătură unul cu celălalt, subiectele sunt diferite, deși protagonistele sunt femei. Victime. Ambele reușsesc, prin resurse proprii, să depășească situația și să se salveze. Dar cam acestea sunt singurele asemănări. Dar în timp ce eroina din În spatele ușilor închise era o femeie căsătorită cu un abuzator, ce o șantaja cu abuzurile asupra surorii sale cu sindrom Down, de data aceasta situația este total schimbată.

Cass este o profesoară din suburbii, care după petrecerea de terminare a școlii se întoarce acasă. Deoarece se apropie o furtună, soțul ei iubitor, Matthew, îi spune să nu cumva să vină pe scurtătură, prin pădure, ci să aleagă ruta mai lungă, mai sigură. Dar furtuna o prinde pe drum, abia vede pe unde merge și se gândește că, totuși, 15 minute prin pădure sunt mai sigure decât 45 de minute pe drumul principal. Drumul o înspăimântă teribil, iar când mai are 5 minute până acasă vede o mașină trasă pe dreapta. Este împărțită între dorința de a ajunge cât mai repede acasă, fără ca soțul ei să descopere că nu îi urmase sfatul și datoria pe care o simte de a ajuta persoana oprită în mijlocul furtunii, la marginea drumului izolat, din pădure. Oprește în fața mașinii staționate, dar deși vede că este o femeie la volan, aceasta nu dă nici un semn, nu face semn cu farurile, nu claxonează, nu se dă jos din mașină pentru a cere ajutor. Tocmai lipsa de reacție a acestei femei p face pe Cass să își continuie drumul, hotărâtă să telefoneze poliției sau firmei de tractări auto când ajunge acasă și are semnal la telefon.

Aceasta este însă ultima zi normală din viața lui Cass. A doua zi află că femeia pe care o văzuse în mașină a fost victima unei crime oribile, ca mai apoi să afle că era Jane, cea pe care o întâlnise recent la o petrecere și cu care ieșise la prânz în oraș, pe care o plăcuse atât de mult. Din acea zi vinovăția nu o va părăsi. Cum a putut trece pe lângă mașină și să nu se dea jos să o ajute? Dar dacă a văzut-o criminalul? Dacă acesta acum plănuiește să o omoare și pe ea, pentru a elimina eventuali martori? Dar cum să mprturisească ce a făcut? Toți o vor judeca, o vor considera o persoană oribilă! Cine trece pe furtună pe lângă o mașină avariată și nu îi oferă ajutor?

Matthew, soțul lui Cass, este un bărbat minunat. Sunt căsătoriți de un an și s-a dovedit sprijinul de care Cass avea nevoie după moartea mamei sale. Aceasta suferise de demnție, iar Cass a fost cea care a îngrijit-o, chiar și atunci când mama sa nu o mai recunoștea. La moartea mamei sale Cass s-a trezit o persoană bogată, din senin, ea neavând nici o idee ce avere aveau părinții săi. Acum îi mai avea alături decât pe soțul ei și Rachel, prietena sa din copilărie, pe care părinții ei o considerau ca pe propria lor fiică.

Din acea noapte fatidică viața lui Cass se schimbă. Începe să uite tot mai des, episoade din ce în ce mai importante. Vinovăția o copleșește, iar telefoanele anonime, în care nu aude nimic, dar care revin obsesiv, nu fac decât să îngreuneze situația. Doctorul îi pune verdictul de demenție instalată prematur, iar medicația datî de el o face să uite de tot și toate. Până într-o zi, când o mică informație îi răstoarnă universul…

Varianta audio a acestei cărți este cu adevărat impresionantă. Povestirea la persoana I, detaliile, fac ca boala să fie aproape palpabilă. Este foarte ușor să identifici vocea naratoarei cu vocea personajului principal, simțind cu toate simțurile frica, nesiguranța și vinovăția lui Cass. Iar turnura este cu adevărat remarcabilă.

Abia aștept să fie tradusă și la noi această carte!

Publicat în Recenzii

Te vad – Clare Mackintosh [recenzie]

3143

 

Cine a spus că rutina ucide, nu cred că se referea la modul cât de poate de practic. Dar pe vremea când aceste vorbe erau rostite, viața noastră nu era atât de publica, nu eram atât de dependenți de tehnologie… aceeasi tehnologie care este atât de benefică, te poate transforma într-o victimă într-o secundă.

Zoe Walker este femeia obișnuită a secolului nostru, mamă a doi copii, aflată într-o nouă și neașteptată relație cu ziaristul Matt. Lucrează la o firmă de imobiliare, pentru un șef anost și aspru de când îi refuzase avansurile și, pentru a-și suplimenta veniturile ține contabilitatea pentru prietena și vecina sa, Melissa. Merge la serviciu mereu pe aceeași rută, stă în același vagon, pe același scaun, dacă este posibil. Viața ei curge domol, doar cei doi copii ai săi, ce ies din adolescență și se pregătesc pentru viața de adult dându-i bătăi de cap. Până într-o zi…

Într-o zi își vede poza la anunțurile de mica publicitate, în secțiune serviciilor erotice premium… Poza nici măcar nu este cea mai bună poză a ei, nici măcar nu se uita la obiectiv, observă ea… Deși familia ei ia totul ca pe o glumă și  încearcă să o convingă că nu este ea cea din poză, sentimentul că ceva nu este în regulă nu îi dă pace. Când însă descoperă că victima unei crime a fost și ea într-un anunț similar, își dă seama că nu este o glumă, ci este un plan macabru. Faptul că aproape cade în fașa metroului și este salvată de un străin o impulsionează să găsească răspunsuri. Însă nimeni nu este dispus să îi dea atenție, căci anchetatorul crimei nu vede nici o legătură. Totul până ce Kelly Swift, polițistă la departamentul transporturi hotărăște că nu este o coincidență și își începe propriile cercetări. Dar Kelly are proprii demoni ai trecutului cu care luptă, ceea ce îi îngreunează misiunea.

Te văd este un thriller plin de acțiune, în care suspiciunea cade pe toate personajele, mai puțin pe cele vinovate, așa cum se dovedește. Ca și în viața reală, cu toții avem propriile secrete, ceea ce ne face să îi bănuim pe rând, pe toți. Doar tenacitatea lui Kelly și ambiția de a se revanșa pentru trecut duc la rezolvarea cazului… sau așa crezi până la ultima pagină, când descoperi cu totul altceva, ametești si rămâi așa. Nu trageți cu ochiul la ultima pagină, veți strica o bunătate de carte.

Deși este relativ groasă, 493 de pagini, acțiunea curge rapid, detaliile sunt suficiente pentru a contura credibil personajele, fără însă a ne încărca mintea inutil. Curiozitatea de a descoperi făptașul te face să citești cartea ultra rapid. M-a impresionat, de asemenea, felul în care poți relaționa cu o astfel de acțiune. Extrem de mulți oameni fac naveta către servici, sau se rutinizează de-a lungul timpului, indiferent dacă este vorba de mersul la servici, ieșitul cu copilul în parc, mersul la cumpărături sau distracția.

Cât de sigur te poți simți când tot ce se află în jurul nostru oferă informații despre noi? Camerele de supraveghere sunt montate pentru siguranța noastră, dar ele pot oferi informații și celor cu intenții mai puțin bune. Informațiile pe care le oferim cu atâta generozitate pe rețelele de socializare, disponibile multor străini, ne pot face vulnerabili. Dar unde tragem linia între ce este normal și acceptabil, ce este paranoia și ce este inconștiență? Toate acestea sunt subiecte de meditație propuse de Clare Mackintosh în noua sa carte. Deși este total diferită față de Te las să pleci, cartea sa anterioară, mi-a plăcut la fel de mult.

Cartea este disponibilă, ca de obicei, cu reducere și transport gratuit pe Libris, și, dacă așteptați ziua săptămânii în care pe Elefant este activ codul BOOKS50, o puteți lua la o super reducere (ca mine).

Publicat în Recenzii

Origini – Dan Brown [recenzie]

origini

24 de ore de suspans, urmăriri, descoperiri șocante, intrigă, secrete și puțin romantism. Asta găsim în ultimul roman semnat Dan Brown, care a apărut de curând și în România. Dacă sunteti fanii profesorului Langdon, cu siguranță vă va plăcea această carte, căci profesorul Langdon nu se dezminte, ci dimpotrivă, parcă Dan Brown l-a făcut mai șarmant, mai veridic și amuzant. Recunosc, pe tot parcursul cărții l-am vizualizat pe Tom Hanks făcând întreaga acțiune. Avertisment: dacă arta modernă nu vă este familiară, stați aproape de Google, pentru a căuta lucrările respective.

Am rezistat eroic să nu fac precomandă la această carte, gândindu-mă că până termin eu toate cărțile pe care le-am strâns în ultimele luni, ea va fi deja la reducere. Dar când o ai în fața ochilor, pe raft, deja se schimbă întreaga paradigmă. Îmi plac cărțile lui Dan Brown, nu sunt cel mai înfocat fan, dar i-am citit până acum toate cărțile și mi-au oferit o lectură plăcută. Trebuie să recunosc însă că aceasta mi-a plăcut cel mai mult.

În acest al cincelea roman ce îl are protagonist pe profesorul Robert Langdon, Dan Brown face o incursiune în arta modernă, subiect ce îl face inconfortabil chiar și pe profesor, mult mai pasionat de arta clasică. Întreaga acțiune se petrece, așa cum ne-am obișnuit, în decursul a 24 de ore (cu excepția prologului), începând cu Muzeul Guggenheim din Bilbao, Spania, continuând cu diverite locații din Madrid și Barcelona.

Profesorul Robert Langdon vine la muzeu pentru evenimentul organizat de prietenul și fostul său student, futurologul Edmond Kirsch, ce anunță că va dezvălui ultima sa descoperire, ce va revoluționa lumea, răspunzând întrebărilor ce au măcinat umanitatea timp de milenii: de unde venim și încotro ne îndreptăm. Întregul eveniment este înconjurat de mister, chiar și pentru Langdon, care, se pare, este un invitat extrem de special. Această primă parte este o adevărată prezentare a muzeului, aici veți avea cel mai mult nevoie de un Google, pentru a căuta acele opere de artă menționate, pentru a vedea cum arată muzeul și a vă putea imagina mai ușor locul acțiunii.

Evenimentul este găzduit de frumoasa directoare a muzeului, Ambra Vidal, logodită cu prințul moștenitor al Spaniei, Julian. Biserica nu lipsește, după cum suntem obișnuiți. Familia regală a Spaniei este catolică, consilierul regelui este episcopul Valdespino, care are un rol esențial în toată învălmășeala de evenimente ce vor urma, iar Kirsch este un cunoscut ateu, ce nu s-a sfiit să atace Biserica și credințele religioase în trecut.

Avem, așadar, o descoperire ce urmează să schimbe destinul omenirii, forțe antagonice, o biserică secretă, urmăriri dramatice, tehnologie de ultimă oră, simboluri explicate de Profesorul Langdon,  multe referințe culturale, suficiente ingrediente să citim cu sufletul la gură cele 500+ pagini ale cărții. Ultimele pagini practic zboară, căci acțiunea atinge cote maxime. A meritat așteptarea? Cu siguranță da. Este cred cel mai realist roman al seriei, în sensul că este credibilă intriga, fără să facă abuz de organizații secrete și simboluri criptice.

Cartea poate fi comandată pe Libris, Elefant, Cărturești, Cartepedia și cam toate librăriile online din țară, plus că se găsește în toate librăriile din țară.

Un video ce mi-a plăcut, prezintă o parte din mențiunile din roman, legate de muzeul Guggenheim.

Publicat în Recenzii

Cartea oglinzilor – Eugen Ovidiu Chirovici [recenzie]

cartea oglinzilor

 

O crimă și multe vieți tulburate. Mister și suspans. Acestea definesc Cartea oglinzilor, scrisă de E.O Chirovici. Dacă nu ai citi numele autorului pe copertă, nimic nu te-ar face să crezi că autorul este român, căci întreaga acțiune se petrece în Statele Unite, mare parte în campusul Universității Princeton.

Cartea oglinzilor s-a bucurat de un mare succes internațional, fiind tradusă și publicată în 38 de țări. Mare parte a succesului se datorează tocmai stilului autorului de a scrie. Chiar și în română pare tradusă din limba engleză (fără să fie însă supărător, adică nu pare astfel prin prisma unor romenglisme sau erori).

Cartea începe cu manuscrisul lui Richard Flynn, care povestește circumstanțele încâlcite în care un renumit profesor, Josepf Wieder moare, implicată fiind chiar iubita lui. Pentru început narațiunea curge încet, manuscrisul lui Richard creând o atmosferă oarecum sumbră, descrie o serie de relații ciudate între cei trei protagoniști: Richard însuși, profesorul Wieder și Laura Baines, iubita lui Richard, studenta și asistenta lui Wieder.

Lucrurile încep să se precipite când manuscrisul se întrerupe brusc și cartea primește noi și noi personaje, care încep să cerceteze misterul morții lui Wieder și să își dea seama cât este adevăr și cât este ficțiune din manuscrisul lui Flynn. Cartea se compune din cioburile acestei oglinzi, pe care personajele încearcă să le recompună. Ultimele pagini se accelerează atât de mult încât este necesară foarte multă atenție pentru a înțelege.

Orice intuiție de detectiv pe care am putea să o avem în timpul citirii manuscrisului lui Flynn, nu ne va ajuta să descifrăm enigma crimei. Nici măcar personajele nu sunt ceea ce par a fi. Oglinda nu este fidelă, ea reflectă nu doar o imagine, ci și propria percepție asupra lucrurilor. Cine poate fi obiectiv atunci când îi evaluează și îi judecă pe cei din jurul nostru. Richard Flynn este obiectiv? Lucrurile povestite de el sunt 100% reale, ori este un scriitor, ori amintirile îi joacă feste? Laura Baines a fost iubita lui? S-a folosit de el? Era studenta ambițioasă, ce se simțea subapreciată de Wieder? Era amanta lui Wieder? Toate aceste întrebări nu ne dau pace în timp ce acțiunea se desfășoară și aflăm și mai multe detalii despre cum s-au petrecut lucrurile în trecut.

Cartea poate fi achiziționată la reducere de pe Libris și de pe Elefant.

 

 

Publicat în Recenzii

Te las sa pleci – Claire Mackintosh [recenzie]

1071757

 

Cartea mi-a atras atenția pe Facebook, unde mai multe persoane din grupurile cititorilor de cărți vorbeau frumos despre ea. Dar eu după ce am citit 3 pagini, am regretat că am început-o, dar era prea târziu. De ce am regretat? Căci aborda cea mai mare teamă a mea, ca părinte, aceea că unul dintre copiii mei ar putea fi accidentat de o mașină. Dintotdeauna am avut această teamă, transformată uneori în panică, iar modul realist în care descrie Claire Mackintosh accidentul te face să vizualizezi totul, să simți panica mamei. Tulburător. Dar a trebuit să o citesc până la capăt, cu speranța că va avea un sfârșit fericit și mi se va șterge frica.

Te las să pleci este despre frică. Acea frică pură, absolută, care îți paralizează simțurile, îți întunecă judecata, până la leșin fizic. Acea frică ce face închisoarea să pară un loc sigur și un refugiu acceptabil.

Ca orice thriller care se respectă, cartea are o întorsătură spectaculoasă și se transformă. Ajungi la un moment dat să te îndoiești că ai citit cartea cu atenție, că sigur ai pierdut ceva, căci nu îți explici ce tocmai ai citit. Și cauți cu frenezie o explicație în următoarele pagini. Și explicația face cartea să se transforme. Nu mai este vorba de trauma unei mame, nu doar atât. Este trauma unei femei abuzate și mai ales mintea unui psihopat.

Mi-a plăcut modul în care Claire Mackintosh a reușit să descrie frica, manifestările ei. Cum a creat profilul de victimă, extrem de realist. Dar personajele sale sunt, uneori, incomplete. În privința Jennei și a lui Ian, face o treabă extraordinară. Chiar și a lui Bethan și Iestyn, dar mi-ar fi plăcut să fie mai profundă în privința lui Patrick, Eve, Kate, Mags. Sunt mult prea plate pentru a fi credibile.

Motivul pentru care i-am dat 4 steluțe pe Goodreads a fost sfârșitul. Nu sfârșitul propriu-zis, căci el este un clasic al romanelor de suspans, ci deznodământul. S-a precipitat prea mult la sfârșit, neexploatând cum se cuvine potețialul acțiunii. Anya este inconsistentă de-a lungul povestirii, de la o mamă caldă, la o descriere rece, apoi iarăși un impuls de vivacitate, să rămână o remarcă în discuțiile altora.

Dar nu regret că am citit-o. Deși la început pare că autoarea practic atinge corzile profunde ale temerilor mamelor, acest lucru rămâne în fundal, atunci când romanul ia o turnură neașteptată. Accidentul nu mai este doar un accident, este doar o piesa de puzzle într-un tablou mult mai sumbru. Aș fi regretat să pierd toată imaginea, dacă aș fi rămas doar cu imaginea inițială a romanului. Este însă un cârlig foarte bun pentru a ține atenția cititorului.

Cartea se află la reducere pe Elefant și pe Libris.

 

Publicat în Recenzii

Fata disparuta – Gillian Flynn [recenzie]

629247

 

S-ar putea ca citind Fata dispărută să îți pierzi încrederea în oameni. Mai ales în oamenii pe care crezi că îi cunoști foarte bine. Gillian Flynn ne arată cât de sucită și misterioasă este mintea omului, cum perfecțiunea exterioară poate ascunde cele mai bolnave minți.

Fata dispărută este un roman de suspans. Însă suspansul se construiește în etape și are un start foarte lent pentru un thriller. Cartea se deschide cu Nick, un jurnalist ce își pierde locul de muncă în New York și este nevoit să se întoarcă în Carthage, orășelul natal din Missouri. Pe soția sa o cunoaștem din jurnalul său, căci ea dispare fără urmă în ziua celei de-a cincea aniversare a lor. Poveștile coincid, sau cel puțin sunt plauzibile, se îmbină pentru a crea imaginea unei căsnicii în care se acumulează frustrări.

Nick este cât se poate de real construit, un om cu frământări interioare, cu sechele din copilărie, perfect conștient că fiecare pas pe care îl face îl poate afunda și mai rău. Este extrem de lucid în analizarea celor din jurul său, este cinic atunci când se analizează pe sine. Dar deși se cunoaște pe sine, are o neputință peste care nu poate trece. Lucrurile i se întâmplă, el asistă, iar orice încercare de a explica împrejurările dispariției soției lui nu fac altcevă decât să îl afunde mai rău. Căci Nick are un impuls din totdeauna: aceea de a minți, pentru a părea băiatul educat și bun.

Ne dăm seama din jurnal că Amy, Uimitoarea Amy, personajul unei lungi serii de cărți pentru copii, se află într-o criză profundă. Crescută într-o familie de psihologi, cu un standard ridicat de viață, se îndrăgostește de Nick, se căsătorește cu el, dar în nici un moment nu ia în calcul mutarea din New York, într-un oraș în care nu se întâmplă niciodată nimic. Și în nici un caz Barul, de care se ocupă Nick și sora sa geamănă, Go, nu reprezintă vreun interes pentru ea.

Dar în jurul dispariției lui Amy încep să apară neconcordanțe. Nick le pune pe seama nesincerității celorlalți, nevoii acestora de a băga capul într-o poză ce nu le aparține, de a atrage atenția asupra lor, profitând de acest episod. Toți ceilalți pun aceste neconcordanțe pe seama minciunilor spuse de Nick și deja, pe la mijlocul cărții Nick devine suspectul numărul unu. Pe lângă faptul că „întotdeauna soțul e vinovat”, reacțiile lui Nick nu îi ușurează cu nimic situația.

De la mijlocul cărții, ea devine cu adevărat thriller. Întorsătura situației este genială, evenimentele se precipită, apare în peisaj mintea bolnavă, care a pus la cale totul. Orice detaliu aș da, ar strica suspansul și bucuria de a citi această carte. Însă dacă aveți răbdare de a citi cartea până aici, vă veți primi răsplata cuvenită răbdării. Însă pentru mine jocul de tenis între Nick-prezent și Amy-jurnal devenise oarecum obositor și plictisitor. Ce mă ținea să citesc în continuare cartea era e remarcă pe care am citit-o pe Goodreads: dacă ești singur și citești cartea, nu vei mai vrea să te căsătorești vreodată. Mă bucur că am avut răbdare.

Mi-a plăcut felul în care Gillian Flynn și-a construit personajele. Acestea sunt complete, au trecut și prezent, are personaje secundare credibile, puternice, pe care poți cu ușurință să le iubești sau să le urăști. Unele sunt caricaturale, tocmai pentru a sublinia unele idei, așa cum sunt descriși, la început, părinții lui Amy.

Cartea merită citită, cu mențiunea că trebuie avut răbdare, pentru ca thrillerul să devină thriller cu adevărat. Cartea se găsește la reducere pe Elefant și pe Libris.