Vă spuneam zilele trecute despre această carte, că mi se pare tulburătoare. De ce tulburătoare? Căci te face să îți pui întrebări despre relația în care te afli. Este îndeajuns? Te face fericită? Ori este o relație bazată pe cârlige, teorie pe care o dezvoltă de-a lungul mai multor capitole?
Aurora Liiceanu îmbină, la fel ca Oliver Sacks în Bărbatul care își confunda soția cu o pălărie, pe care îl și citează în carte, ficțiunea cu studiul psihologiei. Astfel, cititorul are parte de o trecere în revista a numeroase cunoștințe de psihologie, teorii, dar și experiența de viață.
Cartea este scrisă sub forma unui dialog între o femeie matură, care trece prin depresia ieșirii dintr-o relație de aproximativ 10 ani cu un bărbat însurat, și autorare, psiholog și prietenă. Împreună încearcă să analizeze sentimentele femeii, ce a dus la ruptură și, inevitabil, este analizat și el, în relația pe care o are cu soția lui.
În fiecare carte scrisă, autorul se dezvăluie pe el însuși, părticele din el se regăsesc în carte. După ce am terminat cartea, am fost curioasă să citesc mai multe despre Aurora Liiceanu, iar cele citite m-au făcut să revăd în minte cartea cu alți ochi. Mare parte din povestea femeii mature, care își dezvăluie viața psihologului, este, de fapt, viața Aurorei Liiceanu. Aceasta dezvăluia într-un interviu publicat în Revista Tango, pe care îl puteți citi aici , despre dragostea ei pentru un polonez, despre relația scurtă cu Gabriel Liiceanu, toate detalii pe care le dezvăluie femeia psihologului. Rămâne atunci să ne întrebăm, relația din care iese EA este o relație a autoarei, pe care și-o analizează singură?
După cum spuneam, eu citesc în funcție de starea pe care o am, evenimentele care se întâmplă în viața mea. Aceasta este o carte pe care să o citești oricând, după ce închei o relație, când începi o relație, în vacanță sau acasă, ori când vrei să îți faci o evaluare a direcției în care merge viața ta.
Cititor necunoscut 