Camasa lui – Augustina Siman [recenzie]

Această carte a venit la pachet cu De vorbă cu Emma, despre care am scris aici. Din păcate i-a împărtășit nu numai abalajul, ci și percepția mea.

Augustina Șiman este o scriitoare tânără din R. Moldova, foarte apreciată și premiată. Este autoare de versuri și proză scurtă. Cămașa lui este o colecție de proză scurtă, dar care pe mine nu m-a dat pe spate. Scrie frumos, are acea sensibilitate și emoție pe care eu am găsit-o doar la persoanele din R. Moldova. Acesta este un aspect pe care l-am apreciat din tot sufletul la carte.

Dar în rest? Aceleași clișee despre dragoste. Chiar de-a lungul cărții se repetă niște imagini create de ea, care deja la a treia citire devin obositoare. În rest vorbește precum o femeie ajunsă la 50 de ani ce privește retroactiv relațiile pe care le-a avut și le dedică o scrisoare, care să le descrie. Deci valoare autobiografică mă îndoiesc să aibă. Rămân niște cuvinte aranjate în pagină, care să dea bine la unele cititoare, care să viseze că asemenea sentimente vor trăi și ele.

Din nou niște postări de blog ce au ajuns carte. O carte înfoiată, să pară mai consistentă, presărată din plin de pagini de titlu – file de titlu, de fapt, imagini, font mare și spațiu mare între rânduri. Chiar îmi aduce aminte de referatele pe care le lungeai artificial, să impresionezi profesorul sau să atingi limita impusă.

Coperta este superbă. Și cam atât. Dezamăgire totală.

De vorba cu Emma – Vitali Cipileaga [recenzie]

De când am început acest blog mi-am pus în cap să scriu recenzii pentru toate cărțile pe care le citesc de acum încolo, chiar și pentru cărțile din trecut, când mai am timp. Eram (și încă mai sunt) hotărâtă să găsesc aspectele pozitive ale oricărei cărți, chiar dacă pe mine nu m-a cucerit în mod special. De această hotărâre am nevoie din plin pentru această recenzie.

Vitali Cipileaga este un blogger din R. Moldova, autorul site-ului devorbacutine.eu . Acesta a cunoscut un succes enorm, într-un timp foarte scurt, atât în România cât și în Republica Moldova. Acestea sunt informațiile pe care le găsim și pe coperta cărții și pe mai toate site-urile. În rest numai elogii la adresa celor două cărțile ale sale, În umbra pașilor tăi și De vorbă cu Emma.

Este o carte în care trebuia să mă regăsesc, bărbat sau femeie și să găsesc o cale către sufletul meu. Dar am găsit o mulțime de clișee. Frumos scrise. Dar la urmă, tot niște clișee. Nu de genul Poptămaș, trebuie să îi acord acest credit.

Dacă citind Coelho aveti deja-vu-uri și impresia unui clișeu ambalat frumos, citind De vorba cu Emma aveți impresia că citiți o carte scrisă de Coelho în adolescență. Da, cred că Vitali Cipileaga are suficient talent încât să ajungă un scriitor mai profund, dacă își propune acest lucru. Mi-e teamă însă că va continua să publice carte după carte, cu un marketing și mai agresiv, care vor vinde.

Sincer, regret că am cumpărat-o. Dacă aș fi răsfoit-o într-o librărie înainte, nu aș fi cumpărat-o. Sunt hotărâtă să stau departe de acest gen de cărți, rezultate prin adunarea unor postări de pe blog, ambalate frumos.

Aspecte pozitive: copertă frumoasă, format grafic interesant, unele pagini conțin doar un citat, aranjat altfel în pagină, fix ca o postare de Fb. Face cartea să fie mai alertă. Mi-a plăcut că majoritatea paragrafelor au ideea principală bolduită la început. Dialogurile sunt drăguțe

Aspecte negative: cartea NU are consistență. Sunt pur si simplu niște idei înșiruite, clișee peste clișee. Ultimele pagini conțin povești de dragoste ale cititorilor, care fac cititul și mai chinuitor, căci nu au fost cotrectate suficient și conțin multe typo. Prețul este enorm față de valoarea cărții. Reflectă marketingul investit în carte, nu valoarea cărții.

Dacă aș fi avut această carte la coada deja cunoscută de la pașapoarte, ar fi fost o metodă mai bună de a petrece timpul. Dar, în rest, nici măcar pe plajă nu aș fi citit-o.