Publicat în Recenzii

Ultima scrisoare de dragoste – Jojo Moyes [recenzie]

985173

 

Din planul pentru luna iulie a făcut parte și Ultima scrisoare de dragoste (Last Letter from your Lover), de Jojo Moyes. Vă spun direct concluzia: mi-a făcut vacanța mai frumoasă. Un criteriu imbatabil, pentru mine.

Ultima scrisoare de dragoste este un roman ce se desfășoară pe două planuri, aflate la 40 de ani distanță, dar care ajung să se întrepătrundă și să se rezolve unul pe celălalt, într-un mod nebănuit.

Romanul începe cu povestea lui Ellie, o jurnalistă în ascensiune, care trăiește o poveste de dragoste cu un bărbat însurat. Relația lor este tipică, din partea lui. Îi oferă niște întâlniri ocazionale, pline de pasiune, câteva mesaje care să nu îl comprimită. Ea este atât de îndrăgostită de el, încât nici nu își dă seama că această relație este destinată eșecului. Când prietenii încearcă să îi spună ceea ce și propria conștiință încearcă să îi spună, nu face decât să încerce să se convingă singură că nu face rău nimănui. Relația lor este un mare clișeu, iar scuzele ei să acopere vinovăția propriei conștiințe sunt alte clișee. Dar această relație îi influențează și cariera, căci articolele sale nu o mai mulțumesc pe șefa ei.

Tocmai provocarea de a găsi un subiect senzațional pentru ziar o face să descopere o scrisoare veche de 40 de ani, în care un bărbat evident îndrăgostit îi cere iubitei sale să își părăsească soțul. Dorind să scrie un articol bun, să își răspundă unor întrebări cu privire la propria poveste de dragoste, cercetează subiectul tot mai mult, simțind că se poate regăsi în povestea lui Jennifer. Astfel descoperim a doua poveste de viață.

Jennifer Sterling este soția unui magnat al azbestului, soția ideală: frumoasă, inteligentă, cu simțul umorului, gazda perfectă pentru petrecerile soțului său, cu care acesta se poate mândri în înalta societate. Însă dincolo de aparențe este o femeie blazată, neapreciată de soț, care se îndrăgostește fulgerător de un ziarist atipic, interesat de zona Africii Centrale și de conflictul din Congo. Acesta fusese detașat de ziar în zonă și reîntors la redacție nu își poate găsi locul. Acceptă să scrie un articol despre soțul lui Jennifer, dintr-un amestec de dispreț pentru lumea lor, de amuzament, necesitatea scrierii unor articole care să îl mențină angajat. Însă întâlnirea cu Jennifer îi dă toate planurile peste cap.

Povestea de dragoste a celor doi este scrisă sub forma unui puzzle, ce ni se dezvăluie pe măsură ce Jennifer își recapătă memoria, ca urmare a unui accident de mașină, ce a avut loc exact în momentul în care își părăsea soțul. Acest dute-vino cronologic este pe alocuri confuz pentru cititor, dar intensitatea sentimentelor descrise, ritmul alert al desfășurării acțiunii, curiozitatea stârnită, compensează pentru confuzie.

Ellie descoperă în scrisorile lui Boot pentru Jennifer ceea ce îi lipsește din propria relație. Își dă seama că bărbatul de care este îndrăgostită nu îi răspunde sentimentelor, este doar o aventură pentru el.

În a treia parte a romanului cele două planuri se întrepătrund, când Ellie o întâlnește pe Jennifer și se îndrăgostește de un bărbat care este la rândul lui îndrăgostit de ea. Vă las pe voi să descoperiți finalul, merită cu adevărat, este surprinzător.

Este o carte ideală de citit în moment de răscruce ale vieții, când deciziile par greu de luat. Te ajută să te privești din exterior, să te detașezi de emoții și să îți analizezi viața. Este o carte care te face să îți dorești să vezi ce se întâmplă cu personajele sale.