Publicat în Recenzii

Te vad – Clare Mackintosh [recenzie]

3143

 

Cine a spus că rutina ucide, nu cred că se referea la modul cât de poate de practic. Dar pe vremea când aceste vorbe erau rostite, viața noastră nu era atât de publica, nu eram atât de dependenți de tehnologie… aceeasi tehnologie care este atât de benefică, te poate transforma într-o victimă într-o secundă.

Zoe Walker este femeia obișnuită a secolului nostru, mamă a doi copii, aflată într-o nouă și neașteptată relație cu ziaristul Matt. Lucrează la o firmă de imobiliare, pentru un șef anost și aspru de când îi refuzase avansurile și, pentru a-și suplimenta veniturile ține contabilitatea pentru prietena și vecina sa, Melissa. Merge la serviciu mereu pe aceeași rută, stă în același vagon, pe același scaun, dacă este posibil. Viața ei curge domol, doar cei doi copii ai săi, ce ies din adolescență și se pregătesc pentru viața de adult dându-i bătăi de cap. Până într-o zi…

Într-o zi își vede poza la anunțurile de mica publicitate, în secțiune serviciilor erotice premium… Poza nici măcar nu este cea mai bună poză a ei, nici măcar nu se uita la obiectiv, observă ea… Deși familia ei ia totul ca pe o glumă și  încearcă să o convingă că nu este ea cea din poză, sentimentul că ceva nu este în regulă nu îi dă pace. Când însă descoperă că victima unei crime a fost și ea într-un anunț similar, își dă seama că nu este o glumă, ci este un plan macabru. Faptul că aproape cade în fașa metroului și este salvată de un străin o impulsionează să găsească răspunsuri. Însă nimeni nu este dispus să îi dea atenție, căci anchetatorul crimei nu vede nici o legătură. Totul până ce Kelly Swift, polițistă la departamentul transporturi hotărăște că nu este o coincidență și își începe propriile cercetări. Dar Kelly are proprii demoni ai trecutului cu care luptă, ceea ce îi îngreunează misiunea.

Te văd este un thriller plin de acțiune, în care suspiciunea cade pe toate personajele, mai puțin pe cele vinovate, așa cum se dovedește. Ca și în viața reală, cu toții avem propriile secrete, ceea ce ne face să îi bănuim pe rând, pe toți. Doar tenacitatea lui Kelly și ambiția de a se revanșa pentru trecut duc la rezolvarea cazului… sau așa crezi până la ultima pagină, când descoperi cu totul altceva, ametești si rămâi așa. Nu trageți cu ochiul la ultima pagină, veți strica o bunătate de carte.

Deși este relativ groasă, 493 de pagini, acțiunea curge rapid, detaliile sunt suficiente pentru a contura credibil personajele, fără însă a ne încărca mintea inutil. Curiozitatea de a descoperi făptașul te face să citești cartea ultra rapid. M-a impresionat, de asemenea, felul în care poți relaționa cu o astfel de acțiune. Extrem de mulți oameni fac naveta către servici, sau se rutinizează de-a lungul timpului, indiferent dacă este vorba de mersul la servici, ieșitul cu copilul în parc, mersul la cumpărături sau distracția.

Cât de sigur te poți simți când tot ce se află în jurul nostru oferă informații despre noi? Camerele de supraveghere sunt montate pentru siguranța noastră, dar ele pot oferi informații și celor cu intenții mai puțin bune. Informațiile pe care le oferim cu atâta generozitate pe rețelele de socializare, disponibile multor străini, ne pot face vulnerabili. Dar unde tragem linia între ce este normal și acceptabil, ce este paranoia și ce este inconștiență? Toate acestea sunt subiecte de meditație propuse de Clare Mackintosh în noua sa carte. Deși este total diferită față de Te las să pleci, cartea sa anterioară, mi-a plăcut la fel de mult.

Cartea este disponibilă, ca de obicei, cu reducere și transport gratuit pe Libris, și, dacă așteptați ziua săptămânii în care pe Elefant este activ codul BOOKS50, o puteți lua la o super reducere (ca mine).

Reclame
Publicat în Recenzii

Origini – Dan Brown [recenzie]

origini

24 de ore de suspans, urmăriri, descoperiri șocante, intrigă, secrete și puțin romantism. Asta găsim în ultimul roman semnat Dan Brown, care a apărut de curând și în România. Dacă sunteti fanii profesorului Langdon, cu siguranță vă va plăcea această carte, căci profesorul Langdon nu se dezminte, ci dimpotrivă, parcă Dan Brown l-a făcut mai șarmant, mai veridic și amuzant. Recunosc, pe tot parcursul cărții l-am vizualizat pe Tom Hanks făcând întreaga acțiune. Avertisment: dacă arta modernă nu vă este familiară, stați aproape de Google, pentru a căuta lucrările respective.

Am rezistat eroic să nu fac precomandă la această carte, gândindu-mă că până termin eu toate cărțile pe care le-am strâns în ultimele luni, ea va fi deja la reducere. Dar când o ai în fața ochilor, pe raft, deja se schimbă întreaga paradigmă. Îmi plac cărțile lui Dan Brown, nu sunt cel mai înfocat fan, dar i-am citit până acum toate cărțile și mi-au oferit o lectură plăcută. Trebuie să recunosc însă că aceasta mi-a plăcut cel mai mult.

În acest al cincelea roman ce îl are protagonist pe profesorul Robert Langdon, Dan Brown face o incursiune în arta modernă, subiect ce îl face inconfortabil chiar și pe profesor, mult mai pasionat de arta clasică. Întreaga acțiune se petrece, așa cum ne-am obișnuit, în decursul a 24 de ore (cu excepția prologului), începând cu Muzeul Guggenheim din Bilbao, Spania, continuând cu diverite locații din Madrid și Barcelona.

Profesorul Robert Langdon vine la muzeu pentru evenimentul organizat de prietenul și fostul său student, futurologul Edmond Kirsch, ce anunță că va dezvălui ultima sa descoperire, ce va revoluționa lumea, răspunzând întrebărilor ce au măcinat umanitatea timp de milenii: de unde venim și încotro ne îndreptăm. Întregul eveniment este înconjurat de mister, chiar și pentru Langdon, care, se pare, este un invitat extrem de special. Această primă parte este o adevărată prezentare a muzeului, aici veți avea cel mai mult nevoie de un Google, pentru a căuta acele opere de artă menționate, pentru a vedea cum arată muzeul și a vă putea imagina mai ușor locul acțiunii.

Evenimentul este găzduit de frumoasa directoare a muzeului, Ambra Vidal, logodită cu prințul moștenitor al Spaniei, Julian. Biserica nu lipsește, după cum suntem obișnuiți. Familia regală a Spaniei este catolică, consilierul regelui este episcopul Valdespino, care are un rol esențial în toată învălmășeala de evenimente ce vor urma, iar Kirsch este un cunoscut ateu, ce nu s-a sfiit să atace Biserica și credințele religioase în trecut.

Avem, așadar, o descoperire ce urmează să schimbe destinul omenirii, forțe antagonice, o biserică secretă, urmăriri dramatice, tehnologie de ultimă oră, simboluri explicate de Profesorul Langdon,  multe referințe culturale, suficiente ingrediente să citim cu sufletul la gură cele 500+ pagini ale cărții. Ultimele pagini practic zboară, căci acțiunea atinge cote maxime. A meritat așteptarea? Cu siguranță da. Este cred cel mai realist roman al seriei, în sensul că este credibilă intriga, fără să facă abuz de organizații secrete și simboluri criptice.

Cartea poate fi comandată pe Libris, Elefant, Cărturești, Cartepedia și cam toate librăriile online din țară, plus că se găsește în toate librăriile din țară.

Un video ce mi-a plăcut, prezintă o parte din mențiunile din roman, legate de muzeul Guggenheim.

Publicat în Recenzii

Cartea oglinzilor – Eugen Ovidiu Chirovici [recenzie]

cartea oglinzilor

 

O crimă și multe vieți tulburate. Mister și suspans. Acestea definesc Cartea oglinzilor, scrisă de E.O Chirovici. Dacă nu ai citi numele autorului pe copertă, nimic nu te-ar face să crezi că autorul este român, căci întreaga acțiune se petrece în Statele Unite, mare parte în campusul Universității Princeton.

Cartea oglinzilor s-a bucurat de un mare succes internațional, fiind tradusă și publicată în 38 de țări. Mare parte a succesului se datorează tocmai stilului autorului de a scrie. Chiar și în română pare tradusă din limba engleză (fără să fie însă supărător, adică nu pare astfel prin prisma unor romenglisme sau erori).

Cartea începe cu manuscrisul lui Richard Flynn, care povestește circumstanțele încâlcite în care un renumit profesor, Josepf Wieder moare, implicată fiind chiar iubita lui. Pentru început narațiunea curge încet, manuscrisul lui Richard creând o atmosferă oarecum sumbră, descrie o serie de relații ciudate între cei trei protagoniști: Richard însuși, profesorul Wieder și Laura Baines, iubita lui Richard, studenta și asistenta lui Wieder.

Lucrurile încep să se precipite când manuscrisul se întrerupe brusc și cartea primește noi și noi personaje, care încep să cerceteze misterul morții lui Wieder și să își dea seama cât este adevăr și cât este ficțiune din manuscrisul lui Flynn. Cartea se compune din cioburile acestei oglinzi, pe care personajele încearcă să le recompună. Ultimele pagini se accelerează atât de mult încât este necesară foarte multă atenție pentru a înțelege.

Orice intuiție de detectiv pe care am putea să o avem în timpul citirii manuscrisului lui Flynn, nu ne va ajuta să descifrăm enigma crimei. Nici măcar personajele nu sunt ceea ce par a fi. Oglinda nu este fidelă, ea reflectă nu doar o imagine, ci și propria percepție asupra lucrurilor. Cine poate fi obiectiv atunci când îi evaluează și îi judecă pe cei din jurul nostru. Richard Flynn este obiectiv? Lucrurile povestite de el sunt 100% reale, ori este un scriitor, ori amintirile îi joacă feste? Laura Baines a fost iubita lui? S-a folosit de el? Era studenta ambițioasă, ce se simțea subapreciată de Wieder? Era amanta lui Wieder? Toate aceste întrebări nu ne dau pace în timp ce acțiunea se desfășoară și aflăm și mai multe detalii despre cum s-au petrecut lucrurile în trecut.

Cartea poate fi achiziționată la reducere de pe Libris și de pe Elefant.

 

 

Publicat în Recenzii

Fata disparuta – Gillian Flynn [recenzie]

629247

 

S-ar putea ca citind Fata dispărută să îți pierzi încrederea în oameni. Mai ales în oamenii pe care crezi că îi cunoști foarte bine. Gillian Flynn ne arată cât de sucită și misterioasă este mintea omului, cum perfecțiunea exterioară poate ascunde cele mai bolnave minți.

Fata dispărută este un roman de suspans. Însă suspansul se construiește în etape și are un start foarte lent pentru un thriller. Cartea se deschide cu Nick, un jurnalist ce își pierde locul de muncă în New York și este nevoit să se întoarcă în Carthage, orășelul natal din Missouri. Pe soția sa o cunoaștem din jurnalul său, căci ea dispare fără urmă în ziua celei de-a cincea aniversare a lor. Poveștile coincid, sau cel puțin sunt plauzibile, se îmbină pentru a crea imaginea unei căsnicii în care se acumulează frustrări.

Nick este cât se poate de real construit, un om cu frământări interioare, cu sechele din copilărie, perfect conștient că fiecare pas pe care îl face îl poate afunda și mai rău. Este extrem de lucid în analizarea celor din jurul său, este cinic atunci când se analizează pe sine. Dar deși se cunoaște pe sine, are o neputință peste care nu poate trece. Lucrurile i se întâmplă, el asistă, iar orice încercare de a explica împrejurările dispariției soției lui nu fac altcevă decât să îl afunde mai rău. Căci Nick are un impuls din totdeauna: aceea de a minți, pentru a părea băiatul educat și bun.

Ne dăm seama din jurnal că Amy, Uimitoarea Amy, personajul unei lungi serii de cărți pentru copii, se află într-o criză profundă. Crescută într-o familie de psihologi, cu un standard ridicat de viață, se îndrăgostește de Nick, se căsătorește cu el, dar în nici un moment nu ia în calcul mutarea din New York, într-un oraș în care nu se întâmplă niciodată nimic. Și în nici un caz Barul, de care se ocupă Nick și sora sa geamănă, Go, nu reprezintă vreun interes pentru ea.

Dar în jurul dispariției lui Amy încep să apară neconcordanțe. Nick le pune pe seama nesincerității celorlalți, nevoii acestora de a băga capul într-o poză ce nu le aparține, de a atrage atenția asupra lor, profitând de acest episod. Toți ceilalți pun aceste neconcordanțe pe seama minciunilor spuse de Nick și deja, pe la mijlocul cărții Nick devine suspectul numărul unu. Pe lângă faptul că „întotdeauna soțul e vinovat”, reacțiile lui Nick nu îi ușurează cu nimic situația.

De la mijlocul cărții, ea devine cu adevărat thriller. Întorsătura situației este genială, evenimentele se precipită, apare în peisaj mintea bolnavă, care a pus la cale totul. Orice detaliu aș da, ar strica suspansul și bucuria de a citi această carte. Însă dacă aveți răbdare de a citi cartea până aici, vă veți primi răsplata cuvenită răbdării. Însă pentru mine jocul de tenis între Nick-prezent și Amy-jurnal devenise oarecum obositor și plictisitor. Ce mă ținea să citesc în continuare cartea era e remarcă pe care am citit-o pe Goodreads: dacă ești singur și citești cartea, nu vei mai vrea să te căsătorești vreodată. Mă bucur că am avut răbdare.

Mi-a plăcut felul în care Gillian Flynn și-a construit personajele. Acestea sunt complete, au trecut și prezent, are personaje secundare credibile, puternice, pe care poți cu ușurință să le iubești sau să le urăști. Unele sunt caricaturale, tocmai pentru a sublinia unele idei, așa cum sunt descriși, la început, părinții lui Amy.

Cartea merită citită, cu mențiunea că trebuie avut răbdare, pentru ca thrillerul să devină thriller cu adevărat. Cartea se găsește la reducere pe Elefant și pe Libris.