Pana cand ma voi vindeca de tine – Corina Ozon [recenzie]

 

Dragostea în multele sale ipostaze, de la dragostea inocentă, până la cea interzisă și cea bolnăvicioasă… Dragostea a fost motorul vieții nostre din totdeauna și încă nu s-a demodat, dovadă fiind că ea înflorește chiar și în lumea virtuală, trecând de firewall și antivirus.

Corina Ozon este autoarea cunoscutei serii Amanții. Cel puțin eu așa am cunoscut-o. Citind despre ea, am văzut că este jurnalistă de meserie și a lucrat și în producția de televiziune. Însă eu am făcut cunoștință cu ea direct prin intermendiul cărților sale. Recunosc, m-a atras coperta și titlul Zilele amanților. Nu a fost ceea ce mă așteptam, dar nu m-a dezamăgit. Însă seria Amanții are un stil foarte aparte, ceea ce m-a făcut și mai curioasă în privința restului cărților sale. Am profitat de reduceri și am luat și Până când mă voi vindeca de tine.

Am avut o ușoară ezitare când mi-am dat seama că este o colecție de povestiri (da, nu cercetez foarte mult cărțile înainte să le cumpăr, dacă nu vin ca urmare a unei recomandări – îmi place să comand și cărți care mă atrag pur și simplu, deși nu întotdeauna iese bine). Cu ultima colecție de povestiri de dragoste am dat-o în bară, căci nu mi-a plăcut deloc (Cămașa lui). Dar era Corina Ozon, trebuia să îi dau o șansă.

În primul rând aceste povestiri nu seamănă cu Amanții. Sunt povestiri originale, nu se regăsesc ca subiect în această serie. Pe alocuri se vede stilul original al Corinei Ozon, mai există pe ici pe colo limbajul specific seriei, dar per ansamblu este diferit. Căci pe unde am văzut discutându-se despre Corina Ozon, limbajul șochează și impresionează cel mai mult.

Deși povestirile scurte de dragoste nu sunt tocmai lectura mea preferată, acestea mi-au plăcut, pentru că nu se concetrează pe felul în care sunt scrise, pe înfrumusețarea (inutilă) a stilului narativ, ci pe povești în sine. Povești cât se poate de credibile, simple și diverse. Dragostea privită prin ochii mai multor oameni, care ajung să fie dezamăgiți. Și stai și te întrebi: în ce stadiu al relației încep lucrurile să nu mai funcționeze? De ce insistăm să iubim persoane care nu sunt potrivite pentru noi? De ce ne mulțumim cu mai puțin, de teama pierderii iubirii? De ce ne îndrăgostim singuri, fără ca celălalt să facă ceva să merite acest lucru? Acestea sunt toate teme propuse de Corina Ozon pentru meditație, prin prisma poveștilor sale.

Oricare dintre ele ar putea fi, renunțând la detaliile factice, povestea mea sau a ta de dragoste. Nu sunt Romeo și Julieta, ori Ultima noapte de dragoste. Fiecare are cel puțin o poveste de dragoste mistuitoare, chiar dacă aceasta a fost împărtășită, a supraviețuit sau nu. Citind această carte vezi cum oamenii își revin, rând pe rând, după ce dragostea s-a consumat.

Trebuie să recunosc faptul că poveștile scurte au și avantajul lor. Poți să întrerupi lectura fără nici o problemă, după fiecare poveste. Eu am savurat cartea, precum o fac și în cazul cafelei. Am citit vreo două treimi din carte fără să o las din mână. Iar apoi fiecare povestire am citit-o individual, cu pauze de alte cărți. Experiența este la fel de frumoasă în ambele cazuri. Dacă vă dorți o carte pe care să o citiți într-o perioadă aglomerată, ori într-un mijloc de transport, aceasta este cu siguranță potrivită. Vă va încânta, fără a fi nevoie să vă concentrați să țineți minte ce s-a întâmplat până acum în carte.

Cartea a apărut în 2016 la editura Herg Bennet și poate fi comandată la reducere de pe Elefant. Înainte era disponibilă și pe Libris, dar azi când am căutat nu o mai aveau.